De câteva zile sunt la Viena în cadrul ultimei luni din bursa postdoctorală pe care am obÈ›inut-o toamna trecută. Ceea ce îmi doresc acum este ca ceea ce voi găsi în bibliotecile de aici să mă ajute în final să îmi formez o imagine mai clară asupra subiectului ales “Liberali versus conservatori: monumente publice ÅŸi memorii concurente în România modernă (1866-1914) ” È™i care sper ca treptat, poate spre sfârÈ™itul anului, să ia forma unei cărÈ›i. Vom vedea. Ideea este că în acest an electoral vreau să rezolv È™i câteva lucruri în plan profesional: publicarea tezei de doctorat( care aÈ™teaptă totuÈ™i de ceva timp), volumul despre monarhia românească, volumul de interviuri cu seniorii liberali È™i încă vreo două proiecte pe care le voi anunÈ›a la timpul potrivit. Pentru un om care asemeni mie trăieÈ™te de ceva timp ancorat în viaÈ›a politică  și de mai puÈ›in timp încearcă să facă È™i administraÈ›ie culturală, astfel de ieÈ™iri precum este cea de la Viena îmi dă posibilitatea să redescopăr frumuseÈ›ea meseriei pe care o practic de vreo zece ani( anul acesta  în aprilie împlinesc zece ani de când lucrez în cercetare) È™i care îmi redă în acelaÈ™i timp  un soi de libertate incredibilă față de tumultul vieÈ›ii politice. Când spun libertate mă gândesc nu la îndeplinirea doar parÈ›ială a unor responsabilități din momentul ocupării unor funcÈ›ii( cei care mă cunosc È™tiu că nu e aÈ™a deloc) ci la faptul că È™tiind că am unde să mă întorc în clipa în care o funcÈ›ie sau alta nu va mai exista, nu voi spune vreodată  ”Dar de “mâine” ce fac ? “

Despre Viena nu pot să vă spun decât că este unul din orașele cele mai frumoase pe care le-am văzut până acum și care prin tot ce are amintește de vechea capitală a Imperiului Habsburgic. Clădiri a căror valoare istorică nu poate fi estimată, instituții care merg după reguli precise și oameni care demonstrează fără să-și propună neapărat că au sentimentul mândriei  apartanenței la una dintre culturile cele mai importante ale Europei. Bunul simț, curățenia și ordinea sunt cuvinte care caracterizează fiecare loc în care intri indiferent că e vorba de unul în care domină ca prezență europenii, asiaticii etc. Ceea ce frapează totuși este numărul mare de cetățeni chinezi care domină practic piața restaurantelor și chiar a market-uilor . Nu știu care este explicația pentru această situație dar în orice caz cred că este una pentru care țările europene trebuie să se pregătească serios în următorii ani.

Diseară voi posta È™i câteva fotografii făcute astăzi prin ceea ce a fost numită cândva ” Poarta Europei”.