În zilele în care la București șe fac și se desfac formule ministeriale , în țară zeci dacă nu chiar sute de oameni îngheață în gări și pe diferitele drumuri naționale.  Când într-o țară sunt închise 48 de drumuri naționale și mai multe trenuri sunt oprite  din cauza zăpezii venite pe nepregătite  în luna ianuarie și  pentru că doar în România iarna vine după toamnă nu te poți gândi decât la impotența celor care au putere de decizie în această țară. În condițiile în care sosirea mea la Viena a fost întîrziată, după o zi de mers cu trenul și o noapte petrecută în Aeroportul Otopeni( cu destui bani aferenți pierduți iremediabil) un prinos gând de recunoștință se îndreaptă din nou spre cel care a fost cel mai sinistru prim ministru al României postdecembriste și  care a dovedit din nou  uriașa sa ignoranță față de ceea ce  se întâmplă în mod real în România prin modul în care a pregătit  intervenția autorităților centrale și locale în cazul unor evenimente meteorologice precum cele din ultimele zile. Omul cu coasa, sau cu lopata ( la alegere) pe numele său de scenă Emil Boc s-a supărat în prima zi a acestei săptămâni și a demisionat. Gurile rele spun că dincolo de pieptul bombat scos în față în momentul anunțării demisiei, motivele reale ar fi legate de eventuala sa implocare în dosarul primarului de la Cluj. Nu știm dacă Emil Boc a luat zeciuiala din pepenii dijmuiți în prealabil de Sorin Apostu, dar parcă prea deodată  s-a trezit orgoliul în marele bărbat Emil Boc care nu a mai suportat ocara din ultimele luni venită din partea străzii, dar vai și a unor colegi . Nu a mai contat pentru micuțul Boc nici frigul de afară, nici zăpada căzută în cantități uriașe ci doar serioasa analiză de conștiință pe care și-a făcut-o probabil la lumina lampadarului din casa doamnei cu ursuleți de pluș și frumoase buchete de trandafiri duse de oameni de încredere.  Și ca să arate că nu a crescut degeba la umbra unui nuc bătrân precum  Traian Băsescu, micul  dulgher i-a dat o scaltoacă, pe care sigur nu o va uita prea curând, doamnei Nuți forțând demisia întregii sale echipe ministeriale. După un  asemenea act de curaj politic zimbetul primei doamne a țării, inepuizabila doamnă Nuți, sigur nu a mai rămas același din momentul în care ex-prim ministru ( ah ce-mi place sintagm asta) își anunța demisia. Și pentru că tot trăim într-o țară de povești nu pot să vă mai spun decât că nemaicrezând în venirea  Albei ca Zăpada( anunațată de oracolul Lăzăroiu) sper să vină cât mai repede Ursul cel mare care să rearanejeze puțin șandramaua aceasta numită România. Poate în felul acesta, cei care simt asemeni mie ceea ce se întâmplă în scumpa Românie nu se vor mai gândi de două ori când se mai află în așteptarea unui zbor spre Viena, Berlin, Copenhaga, sau Washington dacă să mai cumpere și un bilet  retur sau numai unul dus.

P. S. Nu este adevărat că ați vrea să aflați cine este personajul numit în stenogramele din cazul Sorin Apostu cu sintagma   ” Number I ” în numele căruia se negociau niște sume frumușele ?