Săptămână trecută a fost mai mult fără decât cu voia sa , săptămână lui Mircea Geoană. Excluderea   din PSD a lui Mircea Geoană este fără îndoială unul dintre cele mai ciudate episoade din politica românească de după 1989. Eliminarea unui fost preÈ™edinte de partid din rândurile acestuia  nu are cum să fie o bucurie pentru nici un lider politic cu picioarele pe pământ.  Mai întâi trebuie spus că e dificil  ca în urmă cu ceva timp să spui despre un om politic alături de care împarÈ›i aceleaÈ™i convingeri politice  că în el stă întreaga ta speranță de a produce o schimbare, de a pune în aplicare un proiect politic etc È™i apoi să-l prezinÈ›i public ca fiind duÈ™manul numărul unu al unui grup politic mai mic sau mai mare , cum este un partid politic. ÃŽn al doilea rând mai este È™i faptul că într-o societate dominată de suspiciune precum este cea românească devine tot mai greu de explicat în mod credibil  faptul că un divorÈ› politic de amploarea celui dintre Mircea Geoană È™i liderii actuali ai PSD nu are la bază dorinÈ›a de poziÈ›ionare cât mai bună în vederea viitoarei guvernări ci pur È™i simplu viziuni diferite asupra viitorului PSD È™i a proiectelor politice ale acestuia asumate până acum sau cele care se vor creiona de acum înainte. Citeşte mai departe »

După premiera pusă în scenă la sfârÈ™itul lunii octombrie  de profesorul  Ovidiu  Lazăr – O sărbătoare princiară-   Ateneul TătăraÈ™i a oferit  publicului ieÈ™ean  vineri È™i duminică un nou spectacol pe care îndrăznesc să-l numesc provocator- 1984( George Orwell). Textul este binecunoscut iar autorul lui È™i mai cunoscut. Când tânărul regizor Adrian Buliga mi-a prezentat  proiectul său  în vara acestui an nu am ezitat prea mult să-l accept din câteva motive. Mai întâi pentru că istoric fiind am considerat că într-o societate care pare să  uite trecutul comunist È™i mai ales ce înseamnă un regim autoritar- dictatorial o astfel de piesă poate fi un bun prilej pentru a medita puÈ›in cu toÈ›ii la trecut È™i de a valoriza mai mult libertatea obÈ›inută după 1989. Ceea ce mi se pare mai întâi demn de remarcat este faptul că prin vârsta lor tinerii actori trebuiau să se transmită mesaje venite dintr-o epocă în care ei nu se născuseră È™i cu toate astea erau perfect ancoraÈ›i în atmosfera regimului dictatorial. Este aici evident rodul  măiestriei regizorului.   Ceea ce sper acum după două reprezentaÈ›ii este ca publicul spectator prezent într-un număr record( vineri, la premieră dar È™i duminică au fost destui oameni care nu au putut intra în sală pentru că nu mai erau bilete) să conÈ™tientizeze cu toÈ›ii cât de uÈ™or se poate aluneca de la un regim politic democratic spre unul dictatorial È™i mai ales ce consecinÈ›e poate avea asta asupra vieÈ›ii noastre de zi cu zi. Din multe alte motive pe care vă las să le descoperiÈ›i singuri ” 1984″ poate fi considerat un bun tratament  împotriva uitării. Citeşte mai departe »

ÃŽntors de la Mainz pentru un simpozion internaÈ›ional desfășurat la Sibiu am avut norocul să fac trecerea mai lină din Germania spre România. Sibiul a rămas È™i astăzi în ciuda trecerii timpului o “reproducere” a oraÈ™elor germane.  Când spun asta mă gândesc la oameni, clădiri, mentalități È™i atitudini. Văzând cum arată Sibiul m-am gândit automat la È™ansa ratată de noi toÈ›i de a avea ca premier tocmai în vremurile astea grele pe Klaus Johannis. După ce destui au arătat cu degetul spre PNL pentru sprijinul acordat lui Mircea Geoană în lupta cu Traian Băsescu,  România a avut È™i are neÈ™ansa să fie condus de un om care de multe ori îmi stârneÈ™te milă.  În timp ce de doi ani ascultăm cum Emil Boc calculează indicatorii economici deÈ™i este evident că exceptând fraza cu alianÈ›a socialistă nu mai È™tie să spună nimic altceva  în mod coerent , Johannis administrează un oraÈ™ care se menÈ›ine la standarde europene reuÈ™ind să creeze românilor din Regat impresia că intrarea în Sibiu este de fapt o intrare în altă È›ară. Unul vorbeÈ™te mereu despre cât de mult munceÈ™te el È™i cât de greu îi este, celălalt tace È™i face. Unul demonstrează că pentru el guvernul este o jucărie pe care o mai dă din când în când È™i prietenilor din faÈ›a blocului, celălalt arată în fiecare zi că administrarea unui oraÈ™ presupune pricepere, viziune È™i chiar ataÈ™ament față de locul respectiv. Doi oameni politici, două educaÈ›ii( apropo îl vede cineva pe tatăl primarului Sibiului dându-i cu un ou în cap acestuia fie È™i în glumă ), două maniere de a înÈ›elege È™i de a face politică. AÈ™ adăuga la enumerarea aceasta È™i două opÈ›iuni. Din păcate în 2009 votând pe Traian Băsescu, marea majoritate a românilor au optat penru prima variantă. ConsecinÈ›ele acestei opÈ›iuni le vedem în fiecare zi.    Poate data viitoare vom È™ti să alegem corect.