Încercând să respect programul pe care mi l-am propus ca director al Ateneului Tătărași, în urmă cu două săptămâni l-am convins pe actorul și regizorul ieșean Ion Sapdaru să fie el eroul Prelegerii din această lună.  Spun  încerc datorită în primul rând faptului că bugetul pe care Ateneul  l-a  primit  anul  acesta de la Consiliul Local  este unul foarte mic.   Despre asta voi vorbi poate altădată. Pe Ion Sapdaru l-am cunoscut  live prin 2008 când domnia sa a sprijinit un proiect politic care trebuia să aibă ca finalitate câștigarea Primăriei Iași de către liberali.  Dinamic, sociabil, amabil și foarte serios în tot ce întreprinde  Ion Sapdaru mi-a lăsat de atunci impresia unui om pe care ai toate motivele să ți-l dorești în echipa din care faci parte.  Când ne-am revăzut după doi ani și jumătate, în ipostaze diferite, am înțeles imediat că a rămas același om și că mă pot baza pe domnia sa în proiectele pe care vreau să le transpun în realitate la Ateneul Tătărași. Piesa la care deja lucrează și care va avea premiera la începutul lunii aprilie este unul din aceste proiecte. Prelegerea de aseară a fost al doilea iar constituirea pentru prima dată a unui Consiliu Artistic al Ateneului Tătărași care va avea ca principal rol supervizarea acțiunilor culturale organizate de Ateneu  va fi al treilea proiect dar cu siguranță nu ultimul.

Cei care au reușit să vină la prelegerea de aseară au putut să vadă un pic și dintr-un alt Ion Sapdaru. În ciuda numeroaselor roluri jucate,  maestrul  Sapdaru era aseară  puțin  emoționat  și  chiar  derutat  de  ipostaza în care se afla dar la fel de tonic, vesel și dornic să împărtășească publicului prezent câte ceva din vasta sa experiență nu doar de teatru. Ceea ce surpinde este mai ales faptul că “povestirile”  sale  nu au legătură neapărat cu domeniul în care activizează ci sunt mai mult secvențe de viață trăite intens și spectaculos  în  egală  măsură. Privind în ansamblu “personajul “  Ion Sapdaru,  am mai descoperit cel puțin două elemente care cred că ne apropie  și anume stilul răspicat de a acționa și dăruirea maximă pentru  tot ceea ce  face.  Pentru lecția oferită aseară nu doar despre filmul românesc de după 1989  dar și pentru alte motive , nu  pot  să  închei  decât  spunând un sincer ” Mulțumesc maestre !”

Ateneul Tătăraşi vă invită la

“Prelegerile Ateneului Tătărași”

Filmul a murit. Trăiască Filmul! Destinul Filmului romănesc dupa 1989.

Vineri 24 Februarie 2011, ora 17.00

Invitat: Regizorul și actorul Ion Sapdaru

Ateneul Tătărași împreună cu Asociația Profesorilor de Istorie din Iași și Asociația pentru Sprijinirea Inițiativelor Educaționale vă invită la dezbaterea “Istoria, magistra vitae? Importanța istoriei în școala românească actuală -între realitate și necesitate-”, Miercuri, 23 februarie 2011

Declarație politică în numele B.P.M. al P.N.L. Iași

Radio Iași, 7 februarie 2011

Pentru că realizarea alianței politice formate între PNL și PSD a  provocat numeroase comentarii și observatii ne propunem ca și în intervenția de astăzi să facem câteva precizări lămuritoare. Mai întâi trebuie să spunem că parafarea U.S.L. nu a fost voința unui singur om politic din P.N.L. ci rezultatul unor discuții și dezbateri purtate la diferite nivele de decizie. Faptul că trei oameni, care în viziunea noastră garantează istoricitatea şi continuitatea  Partidului Naţional Liberal, singurii care, atunci când vorbesc despre Brătieni, nu vorbesc în metafore, ci vorbesc la propriu și anume  domnii preşedinţi Mircea Ionescu-Quintus, Radu Câmpeanu şi Dinu Zamfirescu au fost de acord cu acest important pas politic este pentru noi liberalii o dovadă că și de această dată am făcut ceea ce trebuia.

Este  în acest moment cazul, credem, să ne aplecăm, cu şi mai multă stăruinţă, asupra celeilalte componente din identitatea şi din denumirea partidului şi anume naţional. Asta nu înseamnă o abandonare, o estompare sau o marginalizare, în niciun fel, a componentei liberale, dar înseamnă să ne aducem aminte şi să înţelegem că acest partid nu a fost doar de la înfiinţarea sa promotorul modernizării şi valorilor liberale în România, ci a fost mereu cel care a înţeles cel mai bine interesul naţional şi cel care în atâtea rânduri l-a servit.

Citeşte mai departe »

Adrian Cioroianu

Cît de playboy a fost regele Carol al II-lea?

Dintre cei patru regi ai dinastiei române – Carol I-ul, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai – nici unul nu are legenda proastă a celui de-al treilea. Din varii motive – unele întemeiate, altele bîrfe –, amintirea comună legată de acest rege e dominată de incriminări şi deriziuni. Dar mai ales există o cascadă de alegaţii paroxistice, care-i pun în discuţie de la detalii comportamentale pînă la cele anatomo-fiziologice. Fără discriminare (între ei), legionarii, antonescienii şi comuniştii, pe rînd, au colportat pe seama acestui personaj, cu o sadică plăcere, cam tot ce se poate imagina mai dubios şi chiar obscen.

Dilema Veche – Povești suprapuse

            Nu v-am împărtășit de mult timp gândurile mele despre viața politică românească, iar printre motive se află evident și problemele pe care încerc  să le rezolv la Ateneul Tătărași de când sunt director aici. Atunci când am acceptat propunerea de a fi numit director al Ateneului Tătărași, un bun prieten m-a întrebat dacă îmi dau seama ce va urma. Am spus evident că “da” și asta pentru că făcând politică din 1992 (anul în care am intrat în P.A.C.) mi-am închipuit că după asumarea unei funcții în administrația locală mai ales în actualul context, vor începe să apară și diferite “aprecieri” pe seama mea . Am sperat însă ca viața privată să nu fie amestecată într-o “chestiune” publică. Chiar dacă nu s-a întâmplat așa mergem mai departe. Ceea ce vreau să apreciez public este faptul că destui ziariști ieșeni și-au găsit timpul necesar  să mă sune, să mă întrebe ce vreau să fac ca director al Ateneului Tătărași și apoi să facă comentarii iar pentru asta le mulțumesc.  Alții, deși mă cunosc de ceva timp au preferat să facă imediat diverse comentarii speculând și țesând comploturi  în termeni mai mult sau mai puțini eleganți. E și acesta un drept câștigat la revoluție așa că nu am de făcut  nici o observație  pe această temă. Dacă după ceva timp, Ateneul Tătărași va recăpăta  măcar puțin din prestigiul instituției înființată la 1920 (25 aprilie) voi fi mulțumit. În curând voi anunța aici și câteva din direcțiile pe care vreau să le dezvolt la Ateneul Tătărași. Unele dintre ele sunt deja vizibile iar altele vor prinde contur în măsura în care vor avea sprijinul decidenților din administrația locală pentru că, o instituție de cultură are nevoie de sprijin financiar serios pentru a exista și evolua la parametri pozitivi. Vom vedea împreună ce va fi. Până atunci sper ca viitoarele acțiuni organizate la Ateneul Tătărași să beneficieze de prezența unui număr cât mai mare de ieșeni astfel încât măcar o parte  din strădania tuturor celor care muncesc acolo indiferent de poziția pe care o ocupă să fie răsplătită.