Într-o țară  în care am ajuns să credem că orice  este de vânzare, un om ne arată că se poate și altfel.  Unora, gestul  doamnei Cristiana Anghel care-și riscă viața pentru punerea în aplicare a unei legi garantată de șeful statului poate să le pară un act inutil sau care trădează o anumită naivitate. Dacă  judecăm după puținele reacții din media românească provocate de acest caz, putem fi tentați să spunem că astfel de gesturi nu-și mai au locul în societatea românească. Nu vreau să fac agenda nimănui dar mă gândesc cât de orbit trebuie să fii, ca om (de presă), de obsesia  băsesciană a mogulilor pentru a fi preocupat în fiecare zi de aceștia, sau de stenograme iar de sacrificiul pe care îl face un om obișnuit din această țară să nu spui o vorbă. Intransigența deontologilor care pierd destul de mult timp să descifreze stenograme și discuții private  nu  i-a determinat să vorbească decât foarte puțin spre deloc despre exemplul oferit de doamna Anghel.  Nici faptul că marele cârmaci a declarat recent că nu știe nimic de greva doamnei profesor nu mai scandalizează prea multă lume. Într-o țară în care a minți a devenit o practică obișnuită, modul în care a știut președintele să reacționeze față de situația delicată în care se află doamna Cristiana Anghel nu se înscrie decât într- o sferă a normalității. Nepăsarea președintelui soră cu nesimțirea cum ar spune un amic de-al meu, a devenit deja un element component al mărcii Băsescu. Atitudinea șefului statului nu se datorează doar faptului că prin gestul ei doamna Anghel îi aduce aminte în fiecare zi de o promisiune făcută doar pentru a-i da la cap lui Călin Popescu Tăriceanu, și neonorată, ci reflectă și  disprețul lui Traian Băsescu față de școală. Ce pretenții putem avea față de un om care, în timpul inundațiilor în locul unor vorbe frumoase, de compătimire, considera  oportun să blagoslovească o profesoară disperată din cauza reducerilor salariale ? Când un om politic crede de cuviință să se laude în fața unor copii la începutul anului școlar cu modul în care a fentat el școala când era elev,   îi mai putem cere să reacționeze pozitiv față de gestul disperat comis de un om al școlii ?  Teama mea cea mai mare este că preocupați cu treburile cotidiene nu doar politicienii puterii ci și noi, restul cetățenilor acestei țări, nu vom înțelege lecția predată nu de profesorul ci de omul Cristiana Anghel.

Declarație politică în numele B.P.M. al P.N.L. Iași

Radio Iași, 11 octombrie 2010

In contextul crizei existente astăzi în È›ară, Biroul Politic Central al Partidul NaÈ›ional Liberal a decis să ceară PSD urgentarea finalizării textului moÈ›iunii de cenzură la adresa actualului Cabinet Boc È™i depunerea ei imediat la Parlament. Noi liberalii, credem că nu mai putem întârzia prea mult cu depunerea unei moÅ£iuni de cenzură ÅŸi, fireÅŸte, în acelaÅŸi timp este necesar  să clarificăm măsurile urgente ce trebuie luate de un guvern anticriză, măsuri din care nu pot să lipsească readucerea salariilor la nivelul de la 1 iulie 2010, reconsiderarea nivelului Taxei pe Valoare Adăugată ÅŸi, fireÅŸte, menÅ£inerea cotei unice. Urgentarea depunerii unei moÈ›iuni de cenzură este determinată de situaÅ£ia dezastruoasă a bugetarilor dar È™i a mediului  privat care se află într-o situaÅ£ie extrem de dificilă, blocajele economice, numărul mare de falimente ÅŸi confuzia instituÅ£ională fiind elemente care fac ca trimestrul IV să fie un trimestru care să reia scăderea economică ÅŸi să pună sub auspicii nefavorabile evoluÅ£ia anului 2011. Citeşte mai departe »