Sâmbătă, prin alegerile pentru BPJ,  s-a încheiat una dintre cele mai dinamice perioade din viaţa PNL Iaşi de când am onoarea să mă număr printre membrii săi. Am decis în urma unor discuţii cu mai mulţi prieteni să intru atât în competiţia prilejuită de alegerea unui nou BPM dar şi în cea pentru BPJ. Dacă la alegerile din 21 februarie, obiectivul pe care mi l-am propus, obţinerea funcţiei de vicepreşedinte al organizaţiei municipale, a fost atins, nu la fel stau lucrurile şi pentru alegerile de sâmbătă când am ratat intrarea în BPJ, devenind membru supleant. Dincolo de rezultatele în sine, astfel de perioade sunt interesante şi pentru faptul că îţi oferă posibilitatea de a cunoaşte foarte bine cine sunt oamenii de lângă cu tine cu adevărat, le vezi caracterul lor aşa cum este el şi nu în ultimul rând poţi vedea dacă dincolo de vorbe frumoase mai există şi altceva. Cred aşa cum am spus în discursul de candidatură la BPM că în politică la fel ca şi în viaţă este nevoie de curaj şi demnitate.  Ştiu că sună politicianist şi electoral dar chiar cred că este nevoie de ambele elemente invocate de mine şi în politica românească. Dincolo de vorbe, cred că este important să te poţi uita oricând în ochii celor de lângă tine. Dat fiind faptul că acum sunt destul de „derutat” vreau să fac în perioada următoare câteva analize la rece. Paşii următori îi voi face în funcţie de rezultatul  acestor analize dar şi după discuţiile ce le voi avea în următoarele săptămâni cu oameni la a căror părere ţin foarte mult.

                Acum când campania electorală internă s-a încheiat, sper ca toţi liderii liberali, indiferent de poziţiile în care se află, să iasă la luptă. Cei care mai speră că PNL va reveni la guvernare doar stând pur şi simplu în opoziţie şi aşteptând ca cel mai incompetent guvern postdecembrist al României să producă noi gafe si la un moment dat sa cadă, se înşeală grav. După cum se vede, imaginaţia celor din partidul prezidenţial este fără limite.  Cei care cred că PNL poate deveni în sfârşit la Iaşi un prim actor al politicii locale doar chibiţând de după „garduri” la Gheorghe Nichita în locul unei separări clare de acesta se amăgesc singuri. Îmi place să cred că energia liberalilor ieşeni nu a fost consumată în totalitate în cele două competiţii interne.