Leapşa bunului meu prieten, Marius a ajuns şi la câţiva reprezentanţi ai presei care nu au ezitat să îşi prezinte feedbackul vizavi de posibilitatea ca Mugur Cozmanciuc să candideze pentru funcţia de preşedinte al filialei municipale a PN  L Iaşi. Nu am să ascund faptul că m-a revoltat modul de abordare al subiectului şi asta pentru că aceleaşi persoane , foarte vigilente când vine vorba despre PNL,  nu şi-au manifestat la fel de vocal nemulţumirea faţă de situaţii politice similare din Iaşi. Să facem o întoarcere în timp ca să avem o imagine mai fidelă asupra subiectului. Florin Gheţău îl arată cu degetul pe Mugur şi îl indică ca fiind cel care ar “împinge PNL spre PSD”. Fals. Problema nu se pune astfel.

Din ce îmi amintesc, mulţi din seniorii partidului au căzut de acord asupra „acelei” soluţii care l-a înglobat şi pe Mugur asemenea bulgărelui de zăpadă care se rostogoleşte de pe vârful piscului . Greşeala nu a fost acum ci în vara lui 2008 atunci când Gheorghe Nichita, a fost susţinut în turul doi. Mulţi lideri au zis atunci că aceea era soluţia cea mai potrivită. Astăzi nu mai este un secret faptul că PNL este blocat între cele 2 partide-stat, PSD şi PDL. Atâta timp cât prin atitudinea lor vizavi de liberali, PDL-iştii nici măcar nu încearcă o apropiere de PNL, mirarea lui Florin Gheţău, dar mai ales a lui Iulian Micu, este de neînţeles din punct de vedere politic. Cu atât mai mult dacă ne gândim că ultimul, făcând  parte din bucătăria PDL, ştie foarte bine că Mugur nu a avut de ales când a dus mai departe discursul din cadrul filialei judeţene a PNL.

                    Nu am fost şi nu am să fiu vreodată adeptul unui parteneriat cu PSD-ul din două motive. Unul este de natură personală eu neputând uita momentele în care eram fugărit de FSN-işti în campania electorală pentru alegerile din 1992 şi apoi de FDSN în cea din 1996, iar al doilea este de natură doctrinară.  Cred apoi că un sistem politic sănătos are doi poli clari care trebuie respectaţi. Atâta timp cât PDL îşi manifestă tendinţele autocratice până şi la nivel local, (e necesar să amintim aici încercările unele reuşite altele nu, de racolare ale unor primari din toamna lui 2009 în pline negocieri desfăşurate la nivelul CJ), ce ar trebui să facă PNL ? Să se aşeze la aceeaşi masă cu un partener ale cărui practici le-a combătut mereu deoarece slujesc doar interesul unui număr restrâns de oameni, asemeni fostei nomenclaturi comuniste? Ei bine, asta PNL nu a făcut şi nu o va face vreodată atât timp cât atitudinea celor din PDL nu se va schimba.

                  Nu stiu ce va decide Mugur, dar nu există argumente politice sustenabile să credem că PNL Iaşi cu Mugur în frunte va merge în direcţia greşită. Din contră, cred că va exista o bătălie crâncenă, în care Mugur  poate fi un candidat redutabil pentru ceilalti doi combatanţi. Până la urmă despre asta este vorba într-un partid viu ca PNL, unde deciziile nu sunt luate de la centru.

                   Cred că unele din etichetele actuale puse  filialei municipale a PNL pot fi îndepărtate prin formarea unei echipe care să îmbine energia unor tineri alături de care am fost în toţi aceşti ani şi capacităţile unor seniori care au demonstrat că nu au venit în PNL doar pentru funcţii.  În condiţiile în care candidatura mea pentru postul de vicepreşedinte nu mai este un secret pentru nimeni, îmi exprim din nou speranţa că  voi putea pune umărul la reconstruirea unui nou PNL, fără etichete care atârnă ca bolovanii de gâtul nostru.