Liberalii stau în şedinţe de câteva zile. Este aşa cum spuneam şi ieri un moment deosebit de dificil. Calculele sunt puţine si clare. Unii se gândesc că putem vorbi în faţa electoratului de consecvenţă doar dacă rămânem alături de P.S.D. sau mai precis dacă ne menţinem pe frontul anti-Băsescu. Ceilalţi se gândesc la faptul că raţiunea unui partid este aceea de a fi la guvernare şi că vechea ceartă cu P.D.-L. poate fi şi trebuie vârâtă sub preş. Orice calcul am face ar trebui să pornească de la următoarea realitate: aceste alegeri au arătat din nou că suntem, din păcate, a treia forţă politică a ţării. Nu suntem prima forţă şi nici măcar a doua. În aceste condiţii ideea că ni se cuvine orice şi că putem pretinde orice este exagerată dacă suntem serioşi.

Stabilirea unui proiect de viitor ar trebui să plece de la o analiză lucidă iar primul punct poate, la care nu am făcut referire ieri, este recunoaşterea faptului că dincolo de sprijinul politic, pe care care l-am acordat lui Mircea Geoană pentru aceste alegeri, şi care a avut o anumită logică, am fost într-un mod nepermis de “apropiaţi” de P.S.D. Din momentul acesta, electoratul de 20 % pe care l-a obţinut Crin Antonescu s-a volatilizat. El a ajuns probabil la nivelul partidului adică undeva în jur de 15%. Întrebarea care apare este ce trebuie făcut pentru a fi mai întâi conservat şi apoi dezvoltat. Oricât de tare mi-ar displace Traian Băsescu mă gândesc serios la efectele pe termen lung pe care le-ar putea avea rămânerea în opoziţie alături de P.S.D.  P.N.L. şi-a respectat cu vârf şi îndesat promisiunea de a-l sprijini pe Mircea Geoană. Faptul că acesta s-a dovedit a fi cel mai slab finalist în competiţia prezidenţială pe care l-am văzut vreodată în România nu e vina liberalilor. Din acest moment, cele două partide sunt dezlegate din mariajul eşuat încheiat pe 23 -24 noiembrie. Cele două partide au dreptul de acum încolo să rămână împreună sau să-şi caute separat locul sub soare.  În timp ce în P.N.L. se vorbeşte despre moralitate şi de faptul că nu putem părăsi P.S.D.-ul  la greu, lideri importanţi ai acestuia, precum Ilie Sârbu, vorbesc despre luarea în calcul a unei noi colaborări cu P.D.-L. fie şi la nivelul unui sprijin parlamentar.  Dacă povestea din toamna trecută se repetă, înseamnă că suntem chiar naivi iar naivitatea în politică la fel ca şi în viaţă costă.