Declaraţie politică B.P.M. al P.N.L. Iaşi

Radio Iaşi, 11 noiembrie 2009

Deşi România se află în plină criză economică şi politică, de mai multe săptămâni cel care este încă şeful statului român, domnul Traian Băsescu, ignoră în continuare, semnalele care vin din toate direcţiile şi care arată că o situaţie de genul căreia suntem nevoiţi să-i facem faţă, nu mai poate continua prea mult timp. O dovadă a faptului că preşedintele României este orbit de orgolii şi vanităţi personale este chiar jocul pe care îl face în aceste zile prin formarea unui guvern condus de această dată de domnul Liviu Negoiţă care în realitate este, cu puţine excepţii, unul identic cu acela prezentat de Lucian Croitoru. P.N.L. nu doreşte să joace în această farsă, nici să o întreţină şi nici să o prelungească. Noi liberalii, ne-am spus foarte clar punctul de vedere, motiv pentru care P.N.L. nu s-a prezentat la aşa-zisele consultări iniţiate de domnul Negoiţă.

Ceea ce am remarcat însă este faptul ca domnul Negoiţă reia, fie şi indirect, tema fricii, adică după ce preşedintele face o campanie bazată pe ideea de frică, acum, iată, şi un prim-ministru desemnat ne anunţă că ar fi şanse, din punctul de vedere al domniei sale, ca, Guvernul să treacă de frică, de frica parlamentarilor faţă de alegerile anticipate. Noi nu înţelegem câteva lucruri legate chiar de componenţa cabinetului format de Liviu Negoiţă şi când spunem asta avem în vedere prezenţa domnului general Oprea la Interne, despre care în 2004 Traian Băsescu avea cuvinte grele, spunând că face parte din mafia apropiaţilor lui Adrian Năstase. Nedumeriţi suntem şi de prezenţa domnului Pogea la finanţe, în cele două guverne simulacru prezentate până acum, după căderea guvernului Boc, chiar dacă domnia sa nu a răspuns la o întrebare pe care noi liberalii am formulat-o de mai multă vreme şi anume: unde sunt banii care au venit până acum de la FMI ? Pentru că nouă liberalilor ne plac lucrurile clare, spunem şi pe această cale că în faţa încercării de a constitui un guvern al unui partid minoritar, un guvern personal al unui om, care sfidează majoritatea parlamentară guvernul Negoiţă va avea probabil soarta Guvernului Croitoru iar parlamentarii liberali nu vor da votul lor unui asemenea executiv. O atitudine precum cea enunţată deja poate să pară unora ca fiind una radicală, de cramponare de o anumită situaţie. În realitate este vorba de păstrarea unor reguli, de respectarea Constituţiei şi a drepturilor unor instituţii. Noi vrem să amintim din nou că, dacă preşedintele Traian Băsescu ar fi fost mai puţin orgolios şi ar fi înţeles că peste tot în lumea civilizată minoritatea se supune majorităţii, România putea să aibă un guvern funcţional condus de Klaus Johannis.

Klaus Johannis era un om care putea, într-adevăr, să facă un guvern care să se fi ocupat de treburile ţării în tot acest timp. Nu ne-am cramponat noi de soluţia Johannis, altcineva s-a cramponat de soluţia unui guvern minoritar şi un guvern de casă al lui Traian Băsescu. Pentru a fi transanţi noi liberalii spunem foarte clar că noua propunere a lui Traian Băsescu de a forma acum cu P.D.-L., un guvern de dreapta, arată disperarea şi încercarea lui de a recupera electoratul de dreapta, care aşa cum se vede şi din sondajele invocate chiar de domnia sa nu-i mai acordă, este doar o manevră electorală. În acelaşi timp este de datoria noastră să spunem foarte clar un lucru care de altfel este ştiut de multă lume şi anume că în cazul în care Mircea Geoană ar câştiga  Preşedinţia României, nu poate fi vorba despre Klaus Johannis prim-ministru pentru că acolo este vorba despre un partid, cu grupuri extrem de puternice, cu oameni care nu pot sta departe de guvernare, de aceea s-au aruncat în braţele lui Traian Băsescu în ianuarie 2009, ei fac pe victimele acum, dar ştiau foarte bine  cu cine se aliază, au acceptat orice condiţii de alianţă, au acceptat condiţia în care toate ministerele care gestionau banii sau dirijau banii au rămas la oamenii lui Traian Băsescu, dânşii şi-au luat ministerele care cheltuiesc bani, se plâng acum că nu au primit banii, nu conta, trebuia să intre oricum şi cu oricine la guvernare. Au făcut acest lucru. Dacă mai au şi preşedintele României, nu au cum să accepte prim-ministru un independent, pentru că independentul acela, după ce că ocupă locul de prim-ministru, mai are un  defect pentru cei din P.S.D. şi anume că nu va fi un prim-ministru care să guverneze sub presiunea partidelor, chiar dacă partidele vor alcătui guvernul, şi nu va alcătui guvernul cu oricine, pe care îl propun partidele. Pentru noi liberalii o intrare la guvernare se va face doar în anumite condiţii si anume stabilirea unui program de guvernare, fixarea unor obiective fundamentale şi în care avem şansa sau avem sentimentul că putem guverna pentru anumite scopuri. Noi n-am intrat la guvernare în orice condiţii nici în toamna lui 2008, când la fel domnul Băsescu era cuprins de frisonul dragostei faţă de liberali şi tot aşa vroia să facă guverne de dreapta şi nu am intrat la guvernare, iată, nici acum când domnul Traian Băsescu a vânturat din nou această ofertă. Dacă este un lcuru pe care nu-l înţelem în această campanie atunci acela este teama lui Traian Băsescu şi a lui Mircea Geoană de a participa la o dezbatere despre proiecte şi soluţii pentru scoaterea României din criză. Aceasta este în opinia noastră o datorie în faţa electoratului, să vină la o dezbatere faţă în faţă. Crin Antonescu este singurul care a cerut aceste dezbateri, nu a primit nici un răspuns de la dânşii, în schimb dânşii preferă să vorbească singuri. Dincolo de orice speculaţii noi credem că România are nevoie urgentă de stimulente masive aplicate, pragmatice, pentru segmentele vii din economie, pentru mediul privat de afaceri, pentru investitori şi investiţii. Asta înseamnă fiscalitate scăzută, cotă unică scăzută până la 10%, TVA scăzut, fie diferenţiat, fie general până la 15%, reducerea C.A.S.-ului, abrogarea impozitului forfetar. Acestea sunt doar câteva din ideile programului prezidenţial al domnului Crin Antonescu pe care domnia sa l-a supus dezbaterii publice încă din vara acestui an.