Am stat iarăşi departe de blog mai mult decât mi-aş fi dorit, ocupat fiind cu treburi politice şi profesionale. Între timp, campania electorală prinde tot mai mult contur. România se află într-o criză economică fără precedent dar, trupa de teatru Băsescu ne oferă în fiecare zi noi spectacole destul de costisitoare. Acum, vedem spectacolele iar biletele le plătim la iarnă. Convenabil ar putea zice unii. Perioada asta este în acelaşi timp una în care se fac numeroase calcule şi alianţe postelectorale. Unii se văd deja la guvernare sau în diferite posturi administrative. Când vine vorba de alianţe postelectorale, criteriul doctrinar este prea puţin, dacă nu cumva deloc, luat în calcul. În condiţiile acestea, ar fi bine ca oamenii politici să nu se mai plângă de faptul că alegătorii sunt tot mai puţin interesaţi de politică. Ceea ce ştim cu siguranţă este că lupta pentru Cotroceni va fi una aprigă, în care se va folosi un arsenal variat. Cred că în ciuda numărului mare de candidaţi pentru funcţia de preşedinte al României, Crin Antonescu are o şansă mare pentru a câştiga. Pentru această însă, aşa cum am spus şi în ultimele două Delegaţii Permanente ale P.N.L. Iaşi, liberalii din toata ţara, trebuie să iasă cu toţii la luptă iar structurile de conducere să renunţe repede la ” păpuşelele” care s-au strecurat în ultimul timp şi în P.N.L. şi care dincolo de faptul că nu fac altceva decât să stea frumos în vitrină, aşa cum îi stă bine unei păpuşi, mai joacă în anumite momente şi la două capete( altădată mai mult despre asta).
În ceea ce mă priveşte, sper ca noua responsabilitate pe care mi-am asumat-o, pentru care am obţinut şi girul B.P.J. al P.N.L. Iaşi, aceea de a fi coordonator pentru aceste alegeri, pe colegiul 10 Tătăraşi, să o pot duce la bun sfârşit iar Crin Antonescu să obţină un rezultat bun şi în acest colegiu. Dacă sunt optimist, acest fapt se datorează echipei de prieteni pe care o am lângă mine( Cătălin, Vlad G. şi Vlad M, Andrei Sava ), plus alţi tineri de ispravă, sudată deja în campaniile electorale anterioare şi nu numai, determinării mele şi a prietenului Ciprian Roşca, “responsabilul” pe colegiul senatorial din care face parte şi zona Tătăraşi, şi nu în cele din urmă convingerii personale că românii s-au săturat de circul oferit de Traian Băsescu timp de cinci ani şi care vor acum un altfel de preşedinte. Întrebarea care aşteaptă un răspuns este dacă românii care nu-l mai vor pe Traian Băsescu, tot mai mulţi în opinia mea, vor un lider care să semene cu el(gen Sorin Oprescu) sau dimpotrivă îşi doresc un preşedinte care să fie un moderator al vieţii politice, un arbitru al acesteia şi care să poată coagula şi nu distruge energii ( gen Crin Antonescu). Lupta continuă iar surprizele nu vor lipsi.