După dispariţia de anul acesta a Ioanei Brătianu şi a Sandrei Negropontes Tătărăscu un alt senior al politicii româneşti, profesorul Sorin Bottez a trecut şi el zilele acestea în „lumea de dincolo”. Membru fondator al PNL după revoluţie, Sorin Bottez a reuşit să ofere din postura sa de deputat, ambasador şi ministru al Informaţiilor Publice în guvernul C.D.R. un adevărat model de om politic. Discret, loial şi nedispus să-şi tranzacţioneze principiile, Sorin Bottez a căutat în anii ce au urmat revoluţiei din decembrie 1989 să contribuie prin experienţa şi priceperea sa la constituirea unei formaţiuni politice puternice de dreapta pe care o considera absolut necesară societăţii româneşti. Critic la adresa compromisurilor din viaţa politică românească dar şi a celor care au căpătat un adevărat obicei din invocarea principiilor pentru a-şi justifica trădările, Sorin Bottez nu a ezitat să fie sever nici cu PNL în clipa în care unii din liderii săi se îndepărtaseră din punctul lui de vedere de valorile liberale. Venind dintr-un orizont de timp care, iată, începe să aibă tot mai puţini reprezentanţi printre noi, Sorin Bottez nu a lăsat vreodată de înţeles că ar dori o „revanşă” faţă de cei care contribuiseră la întemniţarea sa sau la suferinţele îndurate în cei 17 ani de temniţă grea. Visele spulberate în clipa în care elev de liceu fiind, a fost arestat pentru activitatea sa în organizaţia anticomunistă „Avram Iancu”, nu l-au făcut să nu mai creadă în posibilitatea constituirii şi în România a unui regim politic democratic ba dimpotrivă, a depus o energie impresionantă pentru atingerea acestui obiectiv. Beneficiind, împreună cu unul din tinerii mei prieteni liberali , Vlad Mercori, de privilegiul de a-l cunoaşte personal pe profesorul Sorin Bottez, graţie lui Dinu Zamfirescu, un alt lord al politicii româneşti, am descoperit în el o bunătate şi o căldură sufletească aparte, însoţită de o dorinţă firească de a împărtăşi din experienţa acumulată de-a lungul timpului, şi de a povesti despre bucuriile şi neîmplinirile sale publice. Blândeţea, puterea de a ierta, ironia, autoironia, erudiţia sa, toate acestea au fost elemente care ne-au fermecat  şi ne-au ajutat să realizăm că ne aflăm nu doar în faţa unui vechi membru PNL ci şi a unui mare cărturar. Dincolo de toate întâmplările la care m-a făcut indirect martor, sentimentul datoriei îndeplinite faţă de semenii săi a fost cred cel mai puternic sentiment pe care a reuşit să mi-l transmită. Plecând din lumea asta la fel de discret cum a fost  în întreaga sa viaţă, profesorul Sorin Bottez, lasă România mai săracă nu doar în modele politice. Ceea ce sper acum la final este ca bunul Dumnezeu să mă ajute pe mine şi pe Vlad să edităm cât mai repede volumul de interviuri cu seniorii liberali,  pe care l-am iniţiat în primăvara acestui an şi care a fost de altfel şi pretextul întâlnirii noastre cu profesorul Sorin Bottez  şi să putem în felul acesta să ne respectăm promisiunea pe care i-am făcut-o atunci. Dumnezeu să-l odihnească !