Tocmai când mă pregăteam să fac un comentariu despre măsura “salvatoare” a economiei româneşti iniţiată de guvernul Boc şi anume aceea de reducere a salariilor membrilor guvernului cu 20 %, iată că în emisiunea de ieri a lui Ion Cristoiu, de la Antena 3, a fost spulberată una dintre “enigmele” alegerilor prezidenţiale din această toamnă – candidatura lui Sorin Oprescu. Mai multe din ultimele sale declaraţii, sugerau faptul că nu mai era la fel de categoric în privinţa nedepunerii candidaturii sale pentru cursa prezidenţială. Chiar dacă în ultimul timp, Sorin Oprescu a preferat să se joace cu această idee a intrării în lupta pentru Cotroceni, declaraţia sa de vineri conform căreia nu dorea să candideze a contribuit serios la transformarea anunţului de ieri potrivit căruia ia în calcul o candidatură la prezidenţiale, într-o mişcare surprinzătoare. Mărturisesc că până în acest moment l-am simpatizat pe Sorin Oprescu în ciuda populismului de care a dat dovadă şi până acum sau a neclarităţilor ce au apărut cândva  cu privire la cariera sa universitară. “Curajul” de a pleca din P.S.D. şi încercarea reuşită de a candida la Primăria Bucureştiului de unul singur, dar şi stilul tranşant de exprimare, m-au făcut să-l privesc cu simpatie  pe Sorin  Oprescu. Jucându-se de-a candidatura, Sorin Oprescu porneşte în această luptă cu stângul pentru că apare în ochii multor români drept un alt politician care nu-şi respectă o promisiune făcută la un moment dat. În egală măsură, nu cred că după atâta şovăială mai este cineva care să creadă că primarul general este chiar aşa independent de diferite structuri politico-economice. Probabil, Oprescu mizează acum, pe fapul că românii uită repede dar şi pe existenţa unui sentiment de saturaţie pe care-l resimt mulţi români în privinţa performanţei partidelor politice româneşti după 1990. Dacă mă deranjează ceva cu adevărat este încercarea lui Sorin Oprescu de a juca rolul omului politic care, din dragoste pentru ţara lui se sacrifică şi intră într-o competiţie politică foarte dură. În felul acesta, imaginea de “altfel de om politic” pe care şi-a construit-o în aceşti ani Sorin Oprescu, se va spulbera treptat.