De şapte luni aşteptăm să vedem măsurile anticriză ale guvernului Boc. În loc de asta vedem cum premierul ne arată ce meseriaş este el când are coasa în mână. Dacă şeful guvernului se joacă cu, coasa sub privirile mirate ale ţăranilor, doi din colaboratorii săi Adrian Videanu şi Constantin Niţă sunt plecaţi în concediu. În aceste condiţii ne întrebăm cu, cine va sta de vorbă în aceste zile, Jeffrey Franks,  seful misiunii F.M.I. de monitorizare a acordului stand-by cu Romania care începe în zilele următoare evaluarea la Bucureşti. Subiectele ce vor fi discutate sunt credem noi interesante respectiv deficitul bugetar, care riscă să derapeze spre 7% din PIB faţă de ţinta de 4,6% din PIB, şi faptul că finanţele găsesc tot mai greu bani. Nu putem spera decât ca până pe 10 august când ştim că va sta misiunea F.M.I în România, să se întoarcă şi domnii miniştri din concediu. În mod normal, aceste discuţii trebuie să aibă loc şi în prezenţa primului ministru dar îşi face oare cineva iluzii că Emil Boc înţelege ceva din cifrele pe care le vede zilnic? Dacă tot îşi permite şi pleacă în vacanţă în plină criză economică, cel mai bine ar fi ca întreaga echipă ministerială să-şi ia o vacanţă prelungită.

                    Tocmai când mă pregăteam să fac un comentariu despre măsura “salvatoare” a economiei româneÅŸti iniÅ£iată de guvernul Boc ÅŸi anume aceea de reducere a salariilor membrilor guvernului cu 20 %, iată că în emisiunea de ieri a lui Ion Cristoiu, de la Antena 3, a fost spulberată una dintre “enigmele” alegerilor prezidenÅ£iale din această toamnă – candidatura lui Sorin Oprescu. Mai multe din ultimele sale declaraÅ£ii, sugerau faptul că nu mai era la fel de categoric în privinÅ£a nedepunerii candidaturii sale pentru cursa prezidenÅ£ială. Chiar dacă în ultimul timp, Sorin Oprescu a preferat să se joace cu această idee a intrării în lupta pentru Cotroceni, declaraÅ£ia sa de vineri conform căreia nu dorea să candideze a contribuit serios la transformarea anunÅ£ului de ieri potrivit căruia ia în calcul o candidatură la prezidenÅ£iale, într-o miÅŸcare surprinzătoare. Mărturisesc că până în acest moment l-am simpatizat pe Sorin Oprescu în ciuda populismului de care a dat dovadă ÅŸi până acum sau a neclarităţilor ce au apărut cândva  cu privire la cariera sa universitară. “Curajul” de a pleca din P.S.D. ÅŸi încercarea reuÅŸită de a candida la Primăria BucureÅŸtiului de unul singur, dar ÅŸi stilul tranÅŸant de exprimare, m-au făcut să-l privesc cu simpatie  pe Sorin  Oprescu. Jucându-se de-a candidatura, Sorin Oprescu porneÅŸte în această luptă cu stângul pentru că apare în ochii multor români drept un alt politician care nu-ÅŸi respectă o promisiune făcută la un moment dat. ÃŽn egală măsură, nu cred că după atâta ÅŸovăială mai este cineva care să creadă că primarul general este chiar aÅŸa independent de diferite structuri politico-economice. Probabil, Oprescu mizează acum, pe fapul că românii uită repede dar ÅŸi pe existenÅ£a unui sentiment de saturaÅ£ie pe care-l resimt mulÅ£i români în privinÅ£a performanÅ£ei partidelor politice româneÅŸti după 1990. Dacă mă deranjează ceva cu adevărat este încercarea lui Sorin Oprescu de a juca rolul omului politic care, din dragoste pentru Å£ara lui se sacrifică ÅŸi intră într-o competiÅ£ie politică foarte dură. ÃŽn felul acesta, imaginea de “altfel de om politic” pe care ÅŸi-a construit-o în aceÅŸti ani Sorin Oprescu, se va spulbera treptat.

                    Chiar dacă, nimeni nu se îndoia de calităţile de animal politc ale lui Traian Băsescu, el ne-a oferit sâmbătă o nouă dovadă în acest sens. In condiţiile în care U.D.M.R are propriul candidat  la preşedinţie, iar în turul al doilea nu e foarte sigur dacă va primi voturile etnicilor unguri, încercarea lui Băsescu de a culege voturile naţionaliştilor români nu ne miră. Resuscitarea lui Vadim şi a lui Becali la europarlamentare a fost un semnal destul de clar pentru marele căpitan că trebuie să se mişte repede pentru a nu pierde trenul. Şcoala de vară de la Tuşnad era ocazia de care Băsescu avea nevoie ca de aer. Să ne înţelegem bine- treaba cu statul naţional, unitar şi indivizibil nu e o chestiune de negociat cu nimeni vreodată. De aici însă, până la a repeta ideea aceasta în faţa unor oameni care nu vibrează, ba dimpotrivă, la idei precum cea amintită, mi se pare o provocare inutilă făcută într-un scop clar electoral. Cum huiduielile nu l-au speriat vreodată pe actualul şef al statului putem spune că el  a făcut sâmbătă o nouă mişcare electorală inteligentă. Ea îi va mai aduce cu siguranţă nişte voturi dar, mi-e teamă că efectele ei  negative, le vom simţi, noi toţi,  într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

                   La doar câteva zile după ce preÅŸedintele acuza din nou pe cei denumiÅ£i de el moguli ai presei de noi jocuri politice iată o nouă dovadă a faptului că  România este Å£ara tuturor posibilităţilor. Am în vedere când spun asta reacÅ£ia P.S.D. faţă de măsurile anunÅ£ate de Ecaterina Andronescu în cazul Universităţii Spiru Haret. Nu am toate datele pentru a mă pronunÅ£a în cazul situaÅ£iei existente la Spiru Haret. Cred doar că ÅŸi învăţământul privat ar trebui să respecte niÅŸte reguli de funcÅ£ionare la fel ca ÅŸi acela de stat. Dacă după mai mulÅ£i ani de existenţă, Ministerul EducaÅ£iei a constatat că Spiru Haret nu respectă normele de funcÅ£ionare e dreptul ministerului să ia ce decizii consideră a fi necesare cu, condiÅ£ia ca ele să nu fie retroactive ÅŸi să nu aibă repercursiuni asupra studenÅ£ilor. Din acest considerent rămâne de văzut dacă deciziile Ecaterinei Andronescu sunt sau nu binevenite. Timpul va demosntra asta. De aici însă ÅŸi până la a analiza în forul unui partid dacă ce a decis ministrul învăţământului  este sau nu corect mi se pare o distanţă foarte mare . Ideea că Marian Vanghelie o va chema luni la interogatoriu pe profesor Ecaterina Andronescu pentru a-i explica lui care e treaba cu învăţământul privat din România,  cred că este ÅŸi de râs ÅŸi de plâns. Dincolo de absurdul situaÅ£iei prea tare nu pot s-o plâng pe doamna ministru pentru că în momentul în care accepÅ£i ca într-o campanie electorală precum a fost cea din toamnă să apară pe posterele tale “Garantat Vanghelie”  trebuie să te aÅŸtepÅ£i ca într-o zi celebrul domn Vanghelie să vină să-Å£i arate că ai greÅŸit tocmai acolo unde tu eÅŸti meseriaÅŸul. 

Dacă de la Vanghelie mă aştept la orice acţiune politică, am crezut că Mircea Geoană mai are un pic de bun simţ şi de raţiune politică şi nu va sări imediat în spatele Ecaterinei Andronescu tocmai în clipa în care, aceasta  încearcă să fie respectată legea în ministerul pe care-l conduce.

                De pe Hotnews aflu  că Monica Iacob Ridzi a demisionat din fruntea M.T.S.  După întregul scandal creat cu prilejul zilelor de 1 ÅŸi 2 mai, simpla ei demisie nu mă încântă cu nimic. Ceea ce vreau să aflu mai departe este unde s-au dus banii din conturile M.T.S. în condiÅ£iile în care cei de la Pro TV au vorbit despre cum au plătit ei facturile cu prilejul celor două zile. ÃŽn condiÅ£iile în care vorbim despre un partid care face caz cu incoruptibilii săi, cred că este de interes public să aflăm dacă banii dispăruÅ£i s-au dus sau nu în conturile Elenei Băsescu pentru alegerile europarlamentare. Ceea ce mă surprinde e faptul că la experienÅ£a politică a celor de la P.D.L. nu au realizat decât foarte târziu ce deficit de imagine le poate crea prelungirea scandalului  Ridzi. ÃŽn aceste condiÅ£ii, nu pot spune decât ” Slavă Domnului! ” dar nu pentru că Monica Iacob Ridzi ÅŸi-a dat în sfârÅŸit demisia ci pentru că ÅŸi-a dat demisia atât te târziu.

                   Ieri, după dezvăluirile celor de la Curentul mi-e tot mai clar că am intrat ÅŸi noi în rândul lumii. ÃŽntr-o Å£ară aÅŸa “frumos” construită cum e România, scandalurile legate de politică ÅŸi sex nu ne puteau ocoli. După incidentul din toamna trecută în care un filmulet video a creat ceva rumoare în partidul oamenilor “muncitori ÅŸi săraci” iar finalitatea difuzării lui pe net  a fost îndepărtarea din sferele puterii a doamnei bănuită că ar fi avut rolul principal în filmul respectiv, iată că acum avem parte de un nou incident. Acesta este ceva mai grav pentru că la mijloc este acum imaginea României iar actorii sunt cunoscuÅ£i deja de toată lumea.  ÃŽn condiÅ£iile în care, relaÅ£iile României cu Republica Moldova sunt în acest moment inexistente un “eveniment” precum cel petrecut la ChiÅŸinău era ultimul lucru de care aveam nevoie. Un pretext mai bun pentru propaganda comunistă pentru a arăta moldovenilor în primul rând dar ÅŸi lumii întregi ce fac capitaliÅŸtii români cu “bietele” fete din Republica  Moldova nu se putea. ÃŽn felul acesta orice discuÅ£ie despre implicarea României în Republica Moldova cade în derizoriu. Ce mă “amuză” e faptul că, dacă un incident de acest tip ar fi avut loc în timpul guvernării Tăriceanu, toată lumea ar fi cerut demisia ministrului de externe acum însă, putem constata existenÅ£a unei liniÅŸti depline în privinÅ£a celor care ar trebui să răspundă pentru această situaÅ£ie. Dincolo de asta, o asemenea poveste ar trebui să deschidă o discuÅ£ie serioasă despre calitatea personalului care lucrează în Ministerul de Externe. ÃŽn perioada interbelică, guvernul de la BucureÅŸti trimitea în Basarabia de regulă, funcÅ£ionarii cei mai slabi, cei mai corupÅ£i fapt care a creat destule frustrări în rândul populaÅ£iei. O prostie de tipul celei comise acum de către consulul general al României ne face să ne gândim dacă nu cumva ÅŸi acum România trimite cei mai slabi funcÅ£ionari ai săi în Republica Moldova. Când spunem asta ne gândim ÅŸi la problemele apărute în aceeaÅŸi ambasadă în perioada în care ministrul de externe era Adrian Cioroianu.  Ultima curiozitate legată de acest subiect pe care o am este dacă în clipa în care va fi întrebat ce părere are despre acest nou scandal diplomatic, preÅŸedintele Băsescu va spune din nou că este un subiect minor aÅŸa cum a spus în cazul dispariÅ£iei banilor de la M.T.S. graÅ£ie doamnei Ridzi.

                   Aparent, cazul Ridzi şi a banilor pe care aceasta i-a sifonat din bugetul M.T.S. afectează doar imaginea ei, a partidului din care face parte şi nu în ultimul rând a lui Traian Băsescu. Dacă se întîmplă lucrul acesta, mărturisesc că nu voi fi prea tare afectat pentru că partidul prezidenţial s-a bătut mereu cu pumnul în piept în privinţa incoruptibilităţii sale, trecând uşor cu  vederea peste cazurile în care şi reprezentanţii săi au fost deseori  în situaţii delicate. Cazul Ridzi  a făcut pe destul de mulţi analişti şi comentatori să vorbească despre cum se va răsfrânge negativ întreaga poveste asupra imaginii generaţiei din care aceasta face parte. Cei care fac o astfel de generalizare, sunt cu siguranţă dintre cei care nu au fost niciodată prea bucuroşi în clipa în care au văzut tineri implicaţi în politică şi au preferat să vorbească mereu despre lipsa de experienţă a acestora. Prima întrebare pe care o formulez de fiecare dată când aud o astfel de afirmaţie este legată de mediul politic, economic şi social în care s-au format cei care astăzi se prezintă ca fiind experimentaţi.  A fost unul cumva capitalist sau dimpotrivă experienţa lor  se datorează unuia din cele mai dure regimuri comuniste? Cum răspunsul îl ştim cu toţii, consider că a vorbi despre exerienţa unora şi lipsa de experienţă a altora e doar o chichiţă pentru a trânti uşa în nas tinerilor care vor să iasă din pluton dar şi o formă de solidarizare a diferiţilor comentatori politici români cu patriarhii sistemului politic şi economic românesc deşi acesta nu mai are mult până la prăbuşirea lui definitivă.

Cazul Ridzi poate fi totuÅŸi un bun exemplu pentru tinerii care, intrând în politică, sunt tentaÅ£i poate, de multe ori, ca din dorinÅ£a firească de a urca în sistem, să facă tot posibilul pentru a nu ieÅŸi din cuvântul ÅŸefului lor. Unii dintre aceÅŸtia reuÅŸesc să vină chiar în întâmpinarea dorinÅ£elor celui care, printr-o ridicare din sprânceană sau o anume mimică a feÅ£ei îi poate ridica sau coborî.  Fiecare dintre ei trebuie să înÅ£eleagă de acum încolo că, aÅŸa cum ajutorul pe care Monica Iacob Ridzi l-a oferit  Elenei Băsescu a fost “aflat” de întreaga Å£ară cu niÅŸte consecinÅ£e pentru cea dintâi care nu pot fi acum intuite tot aÅŸa se poate întîmpla ÅŸi altora.

Un lucru e cert- cazul Ridzi afectează imaginea tinerilor care fac politică dar, de aici şi până la a vorbi despre compromiterea întregii generaţii de tineri care fac astăzi politică este un drum lung.

                   Nu-mi place genul death metal. Pentru mine este prea dur. Am rămas în privinÅ£a gusturilor muzicale ceva mai conservator adică cu rock-ul pe care îl ascultam în anii 90. Ceea ce par să nu înÅ£eleagă încă unii concetăţeni este că nu putem transforma gusturile noastre, indiferent de domeniu, în criterii de evaluare a unor manifestări publice. Faptul că în România anului 2009 un consilier local nu a avut altceva mai bun de făcut decât să propună interzicerea  unui concert al  formaÅ£iei  God Detrhroned arată cât de departe suntem de Europa. Mai grav mi se pare ideea de a ameninÅ£a, un om de afaceri, cu ridicarea autorizaÅ£iei de funcÅ£ionare, dacă va accepta desfăşurarea spectacolului  în localul său. Faptul că minunatul consilier local orădean Dan Octavian este aÅŸa cum se prezintă ” un bun creÅŸtin” este o chestiune care Å£ine strict de viaÅ£a lui privată ÅŸi care nu are nici o legătură cu interzicerea unui concert.  Fără a fi îngăduitor cu Dan Octavian, om politic liberal de altfel, pentru propunerea făcută, trebuie să recunoaÅŸtem că ÅŸi ceilalÅ£i consilieri locali au dovedit în egală măsură că trăiesc în alte vremuri. ÃŽn privinÅ£a alesului local liberal amintit putem spune că el este încă o dovadă a faptului că înscrierile în partidele politice româneÅŸti se fac în cele mai multe cazuri după criterii care nu au nimic în comun cu doctrina, principiile sau ideologia pe care public fiormaÅ£iunea respectivă declară că le promovează. Prin iniÅ£iativa sa, Dan Octavian se înscrie în categoria liberalilor “năştruÅŸnici” alături de el mai făcând parte Ioan GhiÅŸe care propunea la un moment dat ca ÅŸtirile de la televiziunile româneÅŸti  să fie în număr egal, pozitive ÅŸi negative sau Norica Nicolai care avansa în plină campanie pentru alegerile europarlamentare ca soluÅ£ie pentru ieÅŸirea din criză a economiei româneÅŸti, naÅ£ionalizarea firmelor multinaÅ£ionale. Din păcate exemplele pot continua.

P.S. ÃŽn timp ce unii liberali intră prin acÅ£iunile lor, în contradicÅ£ie cu doctrina ÅŸi principiile pe care le promovează P.N.L., alÅ£ii nu respectă deciziile luate de forurile lcoale sau centrale ale partidului. Oare cum este mai “grav”? Cred că indiferent de răspuns, dacă astfel de situaÅ£ii se vor înmulÅ£i,  liberalii nu mai trebuie să se mire pentru rezultatele obÅ£inute la viitoarele alegeri.