Iniţial m-am enervat când am auzit că ministrul Culturii îl compară pe Traian Băsescu cu Ionel Brătianu. O asemenea comparaţie l-a făcut cred  pe tatăl domniei sale să se întoarcă în mormânt. Când am aflat că îl consideră pe şeful statului o pleaşcă pentru P.D.-L. am zis că Toader Paleologu e un ministru hazliu chiar dacă nu peste puţin timp afirma relaxat că ştie despre şpăgile de prin minister. Cum nu are bani la Ministerul Culturii şi nu poate deci desfăşura prea multe proiecte, Toader Paleologu dă semne că se plictiseşte. Dacă nu merge la mici cu Traian Băsescu sau cu Elena Udrea pe litoral unde nu pierde ocazia să-şi exprime admiraţia pentru frumuseţea primei doamne a guvernului Boc, participă la târguri de carte, unde împărtăşeşte celor prezenţi din înţelepciunea domniei sale. Ultima ieşire publică a lui Toader Paleologu dacă aparţinea unui lider al altui partid ar fi fost considerată de aplaudacii lui Traian Băsescu drept calomnie.  Dincolo de spirittul critic  al acestora, manifestat de fiecare dată când un adversar face o declaraţie mai dură la adresa marelui cârmaci, ne întrebăm sincer  cum poate fi evaluată afirmaţia potrivit căreia „O ţară mare îşi permite să aibă un preşedinte bou, dar una mică trebuie să aibă în această funcţie un intelectual. Cu cât o ţară mică e mai mică, cu atât este mai necesar ca şeful statului să fie un intelectual de anvergură. O ţară mare poate să-şi permită luxul de a avea şi un bou drept preşedinte. Problema este că România este la mijloc. Nu este nici aşa, nici aşa. Deci, ne aflăm între, ca de obicei. Nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Din această ultimă intervenţie a domnului Paleologu se înţelege că dânsul îl plasează pe Traian Băsescu undeva între animalul menţionat şi tipul intelectualului care face politică.  Întrebarea pe care o   avem este cam pe unde îl fixează mai precis ministrul culturii pe şeful statului pe această scară originală ? Chiar dacă nu-mi plac pariurile tare aş încerca să pun un pariu că nu va dura mai mult de o săptămână până ce vom avea din partea titularului de la Cultură o nouă perlă.

                   Mărturisesc că nu am mai avut de mult senzaţia că trăim în lumea lui Caragiale. Astăzi şedinţa P.S.D. care se anunţa una cu multă dinamită a explodat dar, nu din cauza declaraţiilor publice făcute de un lider sau altul ci datorită înregistrărilor obţinute de Realitatea TV, de la o şedinţă care trebuia în mod firesc să fie una secretă, din care reiese foarte clar dragostea imensă pe care o au cei care au format Coaliţia “Pentru România” unii faţă de alţii. Nu exclud varianta ca şi la P.D.L. să se gândească în aceeaşi termeni faţă de P.S.D. dar parcă acum e prea groasă. Până acum membrii de frunte ai P.S.D. declarau că ei au un meci cu Traian Băsescu dar că îi respectă pe miniştrii P.D.L. După ce acum s-a auzit foarte clar cum Geoană îl face prost pe Emil Boc, e adevărat ceva mai delicat adică “Boc nu are habar cu economia..”, cum spune  apoi despre ministrul de finanţe “că e luat de pe stradă”, iar despre Videanu că are doar borduri în cap şi alte afaceri necurate, vreau să văd cum şi când va avea loc prima şedinţă a “monstruoasei coaliţii”.  Claritatea înregistrărilor obţinute de  Realitatea ridică  o întrebare cu mai multe variante de răspuns cu privire la modul în care poate fi realizată o asemenea acţiune. Prima- înregistrarea a fost obţinută de către ” băieţii veseli” din apropierea lui S.O.V. care ştiu bine cum să facă un montaj de calitate şi asta ar însemna că organizatorii ar trebui să fie sancţionaţi pentru că nu au luat toate măsurile de securitate care se impun în asemenea situaţii.  A doua- susţinători ai ieşirii rapide de la guvernare au vrut să se “împrietenească” cu Realitatea TV în schimbul unor servicii în alte momente. A treia – înregistrarea a fost oferită cu acordul conducerii P.S.D. pentru a avea P.D.L. un pretext să-i dea afară de la guvernare iar ei să înceapă să strige spre electorat că partidul prezidenţial le face o mare nedreptate. Dacă dimineaţă spuneam că sunt curios să văd cât de mare este rezistenţa P.S.D. acum aştept să văd cât de tare are stomacul P.D.L. Nu stiu de ce dar, cred că partidul condus de Traian Băsescu va rezista mai mult timp şi asta mai ales că cele două partide nu s-au înjurat încă de mamă sau de sfinţi. Singurul motiv real de supărare ar trebui să fie pentru P.D.L. faptul că deşi colegii de guvernare se gândesc la trădare ei nu intuiau poate până acum dimensiunea trădării aşa că vorba lui  nenea Iancu e foarte actuală ” Trădare să fie dar să o ştim şi noi ! “. Dacă nu am fi în plină criză economică toate astea ar putea să ne facă să zâmbim cum însă preşedintele a anunţat că vine recesiunea nu putem decât să facem haz de necaz.

              Anunţată ca fiind singura salvare politică a României, coaliţia auto-numită „Pentru România” începe să ia în mod serios apă la bord. Ultimul episod tragic-comic al coaliţiei guvernamentale- prezenţa lui Traian Băsescu la şedinţa de guvern, a aprins şi mai mult spiritele în P.S.D. Ceea ce este relativ comic e faptul că membrii importanţi ai conducerii P:S.D. reacţionează ca şi cum până acum nu ştiau de modul original în care obişnuieşte să se raporteze şeful statului la guvern. Experienţa lui Călin Popescu Tăriceanu şi situaţiile cărora a trebuit să le facă faţă acesta nu a fost asimilată de către P.S.D. Nefiind chiar nişte fecioare ale politicii româneşti, pesediştii au dorit atât de mult să revină la guvernare încât nu au crezut probabil că Traian Băsescu va începe războiul de gherilă împotriva lor atât de repede. Speranţa lui Mircea Geoană că va putea practica un joc similar cu acela al P.D.-L-ului din intervalul 2004-2006, adică şi la putere şi în opoziţie, fără a avea vreo reacţie din partea lui Traian Băsescu s-a spulberat acum. Norocul lui Geoană este că are în partidul său oameni care reuşesc din când în când să mai spună răspicat nemulţumirile partidului pe care-l conduce, fără ca asta să nu presupună existenţa unui plan cu ajutorul căruia, în timp ce unii negociază anumite posturi, alţii se arată supăraţi nevoie mare. Din ultima categorie face parte şi primarul nostru care, lider naţional fiind şi rezolvând  toate problemele Iaşului, cere şi el ca “vocea P.S.D. să fie mai clară şi mai răspicată”. Între timp descoperim că Mircea Geoană a devenit şi un credincios evlavios atâta timp cât dânsul declară că formaţiunea politică pe care o conduce, după ce a primit o palmă, întoarce şi celălalt obraz. Dacă tot are o asemenea viziune asupra vieţii politice atunci e de aşteptat ca P.S.D. să întoarcă şi spatele pentru ca, după principiul un şut în dos un pas înainte, să poată progresa şi el. Ţinând cont de cât de cuminţi s-au arătat miniştrii PSD, dar şi cât de dulce este gustul puterii, cred că  P.S.D. merită tot ce i se întâmplă acum iar  urarea  „Distracţie plăcută tovarăşi ! ” este binevenită.

              Apropierea alegerilor prezidenţiale ne arată că nu mai trebuie să ne surprindă nimic din ceea ce se petrece în viaţa politică românească. După anunţul candidaturii la Cotroceni a lui Nati Meir, iată că la orizont apare un nou prezidenţiabil. Este vorba despre „Luceafărul” huilei româneşti, Miron Cozma. La fel ca şi cu alte ocazii, ultimele sale declaraţii potrivit cărora „cei 75% dintre românii care nu s-au prezentat la europarlamentare aşteaptă un singur lucru: pe Miron Cozma presedinte!” sfidează nu doar bunul simţ ci ne fac să ne punem nişte întrebări cu privire şi la starea lui „emoţională”. Proaspăt devenit şef al unui partid numit cum altfel decât Partidul Muncii, copilul de suflet al lui Ion Iliescu din anii 90 are acum vise de mărire. Planurile lui sunt foarte mari iar printre ele se află nu doar ocuparea scaunului de la Cotroceni  ci şi pedepsirea celor care în viziunea lui sunt vinovaţi de greutăţile cotidiene ale românilor. Faptul că vrea sa-i aresteze pe Emil Constantinescu şi Traian Băsescu nu mă surprinde dar iată că odrasla tovarăşului Iliescu vrea să-l aresteze chiar şi pe acesta. Dacă ne gândim că tocmai au trecut 19 ani de la una din marile umilinţe din istoria românilor, şi când spun asta mă gândesc evident la evenimentele din 13-15 iunie 1990, putem spune că într-o ţară cu un regim politic original, anunţul candidaturii lui Miron Cozma la preşedinţia României este un alt mod original de a comemora evenimentele menţionate. Ca să arate cât de hotărât este să facă „dreptate” Cozma anunţă şi existenţa unei liste cu persoanele vinovate de diferite chestiuni în viziunea lui şi care trebuie să intre la închisoare înainte chiar de pronunţarea unei instanţe judecătoreşti. Ceea ce pot să sper acum este ca numărul românilor care au uitat umilinţele lui Iliescu şi Cozma din anii 90, prin care România a pierdut o bună parte din capitalul de imagine câştigat la revoluţia din decembrie 1989, să nu fie prea mare.

                Deşi am vrut ca măcar o perioadă scurtă de timp să nu mai fac nici o trimitere la Traian Băsescu, declaraţiile făcute duminică la şedinţa de guvern, unde a dorit să vadă dacă, căţeluşul care joacă rolul de prim ministru îşi face conştiincios treaba, nu pot să nu declanşeze reacţii din partea oricărui om interesat de viaţa politică.

                Dacă până acum spuneam că şeful statului este incompetent datorită modului în care conduce politica externă a României care este responsabilitatea sa principală, prin modul în care se raportează de ceva timp la B.N.R. şi la sectorul bancar arată că nu are nici o tangeţă cu raportul care trebuie să existe între sectorul financiar-bancar şi un stat democratic. Cu toate acestea, el nu ezită să-şi dea cu părerea. Criticând aspru în mod public B.N.R., Băsescu îi atrage atenţia discret lui Mugur Isărescu în privinţa riscului pe care şi-l asumă dacă intenţionează cumva să candideze în toamnă pentru Cotroceni, aşa cum tot mai insistent susţin unele ziare.

                Inconştient este preşedintele României pentru că numai un preşedinte inconştient poate face declaraţii prin care anunţă “calm”, că România va intra în recesiune fără să se gândească vreo clipă la urmările declaraţiilor sale mai ales că ştie foarte bine faptul că echipa ministerială din jurul lui Emil Boc nu a luat nici o măsură de combatere a crizei timp de şase luni. În mod normal astfel de declaraţii provoacă devalorizarea monedei naţionale, căderi la bursă şi o privire mult mai atentă a posibililor investitori străini spre economia românească.

                Neruşinat ca să nu spunem nesimţit este Traian Băsescu pentru că, după ce în plină campanie electorală pentru alegerile europarlamentare declara că datorită măsurilor înţelepte luate de guvernul Boc criza e pe terminate acum vorbeşte despre apropierea apocalipsei. Singurul rezultat posibil al unei asemenea declaraţii poate fi  inducerea unui sentiment de panică în rândul românilor. Ceea ce putem spera este ca numărul românilor care mai ascultă ce spune Traian Băsescu să fie tot mai mic.

                Dincolo de faptul că sunt convins că până la alegeri vom avea noi motive pentru a-l trimite pe Traian Băsescu la pensie la sfârşitul anului, astăzi am căpătat un nou motiv să-l “îndrăgesc”. Motivul este determinat de căderile de azi de la Bursa Română de Valori unde, după o perioadă de creşteri modeste dar constante s-a înregistrat o cădere importantă care nu poate fi separată de halucinantele declaraţii ale preşedintelui şi care cred că va continua şi în zilele următoare. Fiind unul dintre “fraierii” care, crezând în viabilitatea economiei româneşti a investit o parte importantă din economiiile sale la B.V.B. şi care şi-a plătit şi impozitul pe “specula” condamnată acum câteva luni de preşedinte, am căpătat acum motive suplimentare să mă gândesc cu drag la sănătatea domniei sale.

                    Deşi nu i-au ieşit aşa cum a vrut toate proiectele politice pe care şi le-a propus, Emil Constantinescu a continuat spre lauda lui să fie interesat de ceea ce se întâmplă în viaţa politică românească şi după ce a nu a mai fost preşedinte al României. În vremurile acestea politice destul de tulburi pentru dreapta românească iată că Emil Constantinescu adresează un apel de conştiinţă i-aş spune, către intelectualii români pentru a se trezi la timp şi mai ales pentru a-şi reveni din fascinaţia pe care o reprezintă pentru mulţi dintre ei omul politic Traian Băsescu. Interviul în care primul preşedinte democratic al României îşi manifestă întreaga susţinere pentru Crin Antonescu poate fi citit în cotidianul Gândul de astăzi.

                   Ironizat de multă lume, inclusiv de către colegii săi de partid, liderul P.S.D. supranumit cândva de Ion Iliescu “prostănac” a demonstrat în ultima vreme că politica este un domeniu în care numai dacă nu vrei nu-i înveţi mecanismele. Pândit pe la colţuri de diferite personaje, gen Adrian Năstase sau Miron Mitrea, Mircea Geoană a ştiut să profite de celebrii baroni ai P.S.D., mai întâi pentru a-l pune la colţ pe Ion Iliescu iar mai târziu tot cu ajutorul lor a reuşit să-şi liniştească şi ceilalţi adversari interni. Cum ajutorul primit trebuia recompensat într-un fel, Geoană a acceptat să intre la guvernare mai mult pentru cei care l-au sprijinit să preia puterea în P.S.D. decât pentru el deoarece, o asemenea mişcare politică îi reduce în mod clar şansele în privinţa candidaturii la Cotroceni. Învăţând bine lecţia de la Traian Băsescu în privinţa menţinerii la putere şi opoziţie în acelaşi timp, Mircea Geoană a reuşit în ciuda pronosticurilor să oprească căderea partidului pe care-l conduce şi să-l plaseze chiar pe primul loc la alegerile din 7 iunie. Culmea perfecţiunii în privinţa inducerii în eroare a electoratului a atins-o Mircea Geoană chiar în ziua votului pentru Parlamentul European când, a demisionat din funcţia de vicepreşedinte al C.S.A.T., funcţie pe care şi-a dorit-o în ciuda avertismentelor publice trase nu doar de P.N.L. privind incompatibilitatea în care s-ar afla ocupând o asemenea poziţie. Zvonurile cu privire la susţinerea de către Ion Iliescu a lui Sorin Oprescu pentru cursa prezidenţială ar trebui să-l facă pe şeful social-democraţilor români să fie atent la viitoarele mişcări politice pe care le va face mai ales că până în toamnă pot apărea situaţii surprinzătoare chiar şi pentru cel care crede că acum este pe cai mari.

                   Cel mai mare şoc al acestor alegeri europene este cu siguranţă absenteismul de la vot. Explicaţiile trebuie căutate în slaba performanţă a partidelor care se află astăzi la guvernare şi în faptul că partidele de opoziţie nu au depăşit faza discursurilor contestatare la adresa lui Traian Băsescu. Alegătorii au arătat prin absenţa de la urne că, în viziunea lor, întreaga clasă politică este la fel, ceea ce este cu siguranţă o mare greşeală. La fel de grav mi se pare faptul că aceste alegeri au permis unui partid extremist precum P.R.M. să fie prezent în P.E. Pentru această situaţie, un merit aparte îl are justiţia televizată din România care a reuşit prin arestarea lui Becali din luna martie să facă din acesta o victimă când în realitate el trebuia tratat ca un infractor. Victimizarea lui Becali ca să nu spunem martirizarea lui, nu ar fi fost posibilă fără un preţios ajutor din partea mass-mediei româneşti. Nu cred de regulă în scenarii dar, de data aceasta revitalizarea P.R.M. şi preluarea pe mai departe a discursului contestatar la adresa puterii de către Vadim şi Becali a fost şi rodul unui plan bine pus la punct.  Ca liberal, sunt dezamăgit de rezultatul obţinut de P.N.L. mai ales că, cunosc eforturile făcute de fiecare dintre noi pentru un scor cât mai bun. Sper acum ca liderii P.N.L. să nu înceapă să acrediteze ideea că electoratul nu ne-a înţeles şi alte teorii din aceeaşi gamă de explicaţii. Pentru că analizele se fac de regulă după scurgerea unui anumit timp  de la anunţarea rezultatelor am să spun acum doar că cea mai mare greşeală pe care a făcut-o P.N.L. a fost la întocmirea listei pentru P.E. Când ai în rândurile tale un om precum Daniel Dăianu, care a tras serios, în sus,  lista în 2007, iar acum renunţi lejer la el sub pretextul că nu e tocmai un om de partid, lucru care poate fi valabil în sine, trebuie să te aştepţi la orice. La fel de incorectă mi s-a părut renunţarea la Adrian Cioroianu, unul din oamenii plimbaţi ca sfintele moaşte în anii 2003-2004 prin ţară şi căruia acum i s-a spus pas fără prea multe explicaţii. Ca să fiu şi mai clar am să spun că, cea mai mare greşeală pe care a făcut-o P.N.L. în întocmirea listei pentru P.E. a fost plasarea pe primul loc a Noricăi Nicolai.  Chiar dacă ştim că o parte din imaginea ei nu tocmai pozitivă a fost şi rezultatul luptelor duse împotriva lui Traian Băsescu, de-a lungul timpului, plasarea ei pe primul loc a fost o decizie asumată care s-a dovedit iată a nu fi fost una inspirată. Despre alte greşeli vom vorbi în zilele următoare.