Revoluţia din decembrie 1989 a adus în casele noastre cu ajutorul televiziunilor, o parte importantă din spectacolul public desfăşurat zilnic. După ce în primele luni ale anului 1990, am putut vedea cu toţii transmisiunile oferite de T.V.R. din cadrul discuţiilor desfăşurate în C.P.U.N., ulterior am asistat şi la primele slujbe religioase televizate. Obişnuit să particip direct la ceremonii şi slujbe religioase nu am rezistat niciodată să urmăresc la televizor, mai mult de o jumătate de oră, un spectacol precum cel oferit de toate televiziunile româneşti acum trei zile. Când spun spectacol am în vedere întreaga desfăşurare de forţe care a existat în jurul întronizării ca episcop al Sloboziei şi Călăraşilor a preasfinţitului  Vincenţiu Ploieşteanul. Ceea ce s-a întâmplat duminică are legătură nu doar cu apropierea campaniei prezidenţiale ci şi cu o relaţie aparte care există în societatea românească între puterea laică şi cea religioasă  cu o complicitate reciprocă, ce poate fi urmărită de-a lungul timpului.  Este adevărat că spre deosebire de Biserica Romano-Catolică care are o adevărată tradiţie în a se situa pe o o poziţie de neutralitate dacă nu chiar de adversitate faţă de puterea laică, Biserica Ortodoxă a urmat modelul bizantin care a presupus o „venire” în întâmpinarea Cezarului.  După 40 de comunism în care B.O. R. a avut destule sincope în evoluţia sa, m-am aşteptat ca eliberată de sub teroarea comunistă, „instituţia” care are cea mai mare credibilitate în societatea românească să fie mai puţin preocupată de ieşiri publice şi să încerce să se întoarcă la menirea ei iniţială.  Din păcate nu s-a întâmplat aşa iar în anii ce au trecut de la revoluţie am avut de prea multe ori cu toţii, posibilitatea să vedem amestecaţi politicieni, mai mult sau mai puţin onorabili, cu feţe bisericeşti. Ţinând cont de sprijinul pe care unii ierarhi l-au dat în anumite cazuri şi de solicitările lor ulterioare, un exemplu îl reprezintă Catedrala Mântuirii Neamului, avem tot mai mult sentimentul unui troc veritabil realizat între biserică şi clasa politică. Cu toate acestea eram deja obişnuiţi. Falsa pioşenie a lui Traian Băsescu, Gigi Becali sau Vadim Tudor ne este cunoscută. De această dată a existat mai mult „ dramatism” din cauza căderii în genunchi a lui Becali. Grav mi se pare mai ales faptul că dispoziţiile date parlamentarilor P.D.L. de către preacuviiosul Blaga şi preacinstitul Videanu privind finalizarea lucrărilor la bisericile din colegiile lor, dar şi presiunile care se exercită asupra ministrului Culturii pentru a le finanţa sugerează intenţia acestora de a transforma B.O.R. în agent electoral. La drept vorbind, în condiţiile în care, deşi suntem în plină criză financiară noi aruncăm bani publici pe fereastră doar de dragul Elenei Udrea sau a Monicăi Ridzi, ce mai contează cele 400 milioane euro pentru Catedrală sau câţi bani alocăm pentru construcţii religioase noi. Important este pentru tovarăşii din P.D.-L. să avem sufletul „mântuit” şi pe împăratul Traian reînscăunat.

                    Apropierea campaniei electorale pentru preşedinţia României stimulează în mod evident partidele politice. La fel ca şi în alţi ani, şi de data aceasta, cursa prezidenţială va fi folosită de formaţiunile politice ce-şi vor desemna candidaţi, pentru a-şi testa adeziunea în rândul electoratului. Una din întrebările vehiculate în ultimele luni în culisele politicii româneşti era aceea legată de candidatura unui reprezentant al U.D.M.R. la Cotroceni. În condiţiile în care în toamnă alegerile prezidenţiale nu mai sunt cuplate cu, cele parlamentare aparent nu mai există o miză pentru ca un reprezentant al maghiarilor din România să intre în cursa pentru Cotroceni. Scorul bun obţinut la europarlamentare a fost cu siguranţă un stimul important pentru pregătirea unui candidat. Cu un scor la fel de bun ca la alegerile europene, U.D.M.R. poate spera să devină atractiv pentru oricare din cei doi candidaţi intraţi în turul doi. U.D.M.R. devenit în ultimul timp un partid guvernamental, resimte la fel ca orice partid gustul amar al opoziţiei. Cum în România nu prea există minuni politice, întrebarea care va apare după oficializarea drept candidat al lui Kelemen Hunor, va fi aceea legată de redirecţionarea voturilor obţinute în primul tur. Dacă ne gândim la faptul că P.S.D. a spus pas intrării U.D.M.R. la guvernare în decembrie 2008, nu cred că ne trebuie prea mult timp pentru a ghici cui nu va da voturile Hunor. O finală Traian Băsescu–Crin Antonescu ar complica un pic lucrurile şi pentru elita şi simpatizanţii U.D.M.R. pentru că ar trebui să aleagă între un om care s-a jucat timp de cinci ani inclusiv cu „problema” Transilvaniei, dar care pretinde că este reprezentantul  popularilor europeni, din rândul cărora face parte şi U. D.M.R., şi unul care a demonstrat prin tot ce a făcut până acum în plan politic, că are o concepţie liberală asupra societăţii româneşti. Răspunsul îl vom afla cu toţii peste mai puţin de şase luni.

                  P.S. Cred că propunându-l pe Kelemen Hunor, drept candidat la prezidenţiale, U.D.M.R va face o mişcare inteligentă care s-ar putea solda cu obţinierea unor voturi şi din partea românilor dezamăgiţi de evoluţia formaţiunilor româneşti şi asta pentru că cel avut în vedere este un politician tânăr, bun vorbitor de limba română, moderat şi care a demonstrat până acum că este şi un bun om politic.

                   Mai  multe din acţiunile P.N.L. de după alegerile europarlamentare,  îmi dovedesc faptul că  nu s-a făcut încă o analiză serioasă a rezultatelor obţinute. Când spun asta mă gândesc la comiterea câtorva greşeli după 7 iunie iar una dintre ele a fost comisă prin votul dat zilele acestea în celebrul caz Năstase. Nu ştiu dacă Adrian Năstase este sau nu vinovat iar dacă e vinovat cât de vinovat este. Ceea ce ştiu, este că în orice ţară civilizată oamenii îşi demonstrează nevinovăţia  în faţa instanţei ori modul în care Năstase se ascunde în spatele imunităţii parlamentare nu-i face cinste nici lui, nici P.S.D. –ului şi nici celor care îi oferă un ajutor mai mult sau mai puţin discret. În condiţiile în care P.N. L. a fost acuzat în cursul anului 2008 de existenţa unor înţelegeri politice netransparente, nu era cazul ca acum din nou liberalii să apară în ochii opiniei publice ca fiind aliaţii de nădejde a lui Năstase. Chiar dacă P.D-L. are în acest moment un guvern cu P.S.D., nimeni altul decât partidul pe care l-a blagoslovit în fel şi chip în cursul anului 2008, partidul prezidenţial a reuşit să explice în mod plauzibil electoratului său, faptul că au făcut această alianţă doar pentru „salvarea” României. O dovadă a faptului că aşa stau lucrurile o dovedeşte chiar rezultatul din 7 iunie. Ca liberal am sperat ca electoratul cu simpatii pentru ideile de centru–dreapta să sancţioneze P.D.-L. nu doar pentru minciunile din campania electorală dar şi pentru întoarcerea la fratele vitreg, P.S.D. Rezultatul obţinut de P.D.L. a infirmat speranţa mea şi a arătat că în mod paradoxal, românii judecă diferit aceeaşi faptă, în cazul de faţă colaborarea cu P.S.D. Nu am multe explicaţii pentru asta. Singura care îmi vine în minte acum este perceperea alianţei P.D.L. cu P.S.D. ca una transparentă, în timp ce colaborarea dintre liberali şi social democraţi în intervalul 2006-2008 a fost văzută ca una secretă, ocultă. Sper ca măcar în ceasul al doisprezecelea liderii P.N.L. să realizeze răul imens pe care îl pot face partidului dacă vor mai cauţiona  în continuare şi alte acţiuni discutabile din punct de vedere legal, comise de P.S.D.

                Declaraţie politică în numele B.P.M. al P.N.L. Iaşi

Radio Iaşi, 24 iunie 2009

                 Fidel menirii oricărui partid de opoziţie şi când spunem asta ne gândim la monitorizarea  activităţii guvernamentale şi la tenţionarea asupra derapajelor care pot apărea în mod firesc în activitatea oricărui guvern, P.N.L. a depus în ultimul timp mai multe moţiuni simple. Obiectivul principal al acestora a fost acela de a avertiza guvernul asupra distanţei tot mai mari care începe să apară între promisiunile făcute în campania electorală şi ceea ce se întâmplă în realitate în diferite domenii de activitate. Aceasta insistenţă a noastră se datorează şi faptului că în ultimul timp vedem o renunţare din partea guvernului Traian Băsescu–Mircea Geoană chiar şi la promisiunile cuprinse în propriul program de guvernare anunţat cu multă emfază în momentul acordării votului de investitură de către Parlament în decembrie 2008. Alarmat de ce se întimplă în domenii precum armata, administraţia publică şi cercetare P.N.L. a depus în ultimul timp câte o moţiune simplă pe fiecare din aceste teme. Din păcate, discuţiile ce au avut loc în Parlament ne-au arătat că reprezentanţii celor două partide care formează astăzi coaliţia majoritară, nu au soluţii la problemele ridicate de noi în schimb, au destulă aroganţă în tratarea opoziţiei. Îngrijorarea noastră este în egală măsură şi faţă de ce se întâmplă astăzi în domenii precum învăţământul sau sănătatea în cazul cărora P.N.L. a constat aceeaşi superficialitate şi acelaşi amatorism în clipa în care a supus atenţiei parlamentului evoluţia lor. Dincolo de orice speculaţie posibilă, putem spune că modul în care a reacţionat alianţa P.D.L.-P.S.D. în cazul fiecărei moţiuni este o dovadă clară a faptului că dincolo de loviturile sub centură pe care şi le administrează în mass-media cele două partide pe teme minore, dorinţa lor de a rămâne la putere este atât de mare încât sunt dispuse să închidă în cele din urmă ochii la neregulile din activitatea ce intră în aria de competenţă a unui minister sau altul. Atunci când am spus că principalele caracteristici ale actualului guvern sunt aroganţa şi superficialitatea aveam în vedere şi modul în care acesta a reacţionat de la preluarea mandatului faţă de sugestiile venite de la societatea civilă nu doar de la adversarii politici. Cazul cel mai elocvent îl reprezintă asumarea răspunderii Guvernului pe Codurile juridice. În ciuda tuturor semnalelor venite din partea specialiştilor neînregimentaţi în cele două partide guvernamentale, guvernul Traian Băsescu-Mircea Geoană a preferat să meargă pe această cale. Din acest motiv, P.N.L va depune o moţiune de cenzură în urma asumării răspunderii Guvernului pe Codurile juridice. Graba cu, care Guvernul Boc doreşte să adopte codurile este total nejustificată, în condiţiile în care raportul Comisiei Europene s-a amânat pentru toamnă. Pentru noi ca liberali, adoptarea codurilor prin asumarea răspunderii Guvernului înseamnă un nou gest de sfidare, la fel ca atunci când justiţia a fost repolitizată de Monica Macovei, prin legile sale. Dată fiind importanţa lor, codurile juridice sunt adoptate peste tot în lumea civilizată  prin dezbatere şi vot, nu prin asumarea răspunderii Guvernului. Din acest motiv, pentru PNL această moțiune va avea încărcătura unei moțiuni de cenzură adresate întregii activități a Guvernului în aceste șase luni pentru că, în opinia noastră cabinetul Boc–Geoană–Băsescu a demonstrat, de la preluarea mandatului şi până în prezent, că nu are nici o soluţie la marile probleme economice actuale. Avem un Guvern care își dispută, în interiorul său, puterea asupra administrației, asupra bugetului și asupra zonelor de influență iar scandaluri precum cel în care a fost implicat recent ministrul tineretului si sportului, doamna Monica Iacob Ridzi ilustrează predilecţia actualului guvern pentru administrarea după bunul plac al bugetului public chiar dacă pe toate ecranele ni se spune că suntem în recesiune şi că trebuie să facem economii..  

   Declaraţie politică în numele B.P.M. al P.N.L. Iaşi

Radio iaşi, 23 iunie 2009      

                   După șase luni de la instalarea Guvernului Băsescu-Geoană, P.N.L. crede că e momentul realizării unui bilanț. Din acest motiv, P.N.L. cheamă prin intermediul preşedintelui Crin Antonescu pe domnul prim-ministru Emil Boc, preşedinte al P.D.L. şi pe domnul Mircea Geoană, preşedinte al P.S.D., la o dezbatere publică despre ceea ce s-a întâmplat în România în ultimele şase luni, despre prezentul României, despre dezastrul actual şi despre viitor, despre soluţii, aşa cum le vedem fiecare. O dezbatere din care să fie limpede pentru toată lumea, în mod deschis, în mod public, cine e la putere, cine e în opoziție, cine și ce a făcut și face pentru România și ce soluții avem. După o jumătate de an de exercițiu al guvernului, se impune o evaluare a activității acestuia. P.N.L. lucrează la o ,,Carte neagră” în detaliu a faptelor acestui guvern, pe care o va da publicității în curând. Principala observaţie a P.N.L. este că avem un guvern patronat de d-nii Traian Băsescu și Mircea Geoană, care a adus România în pragul unui dezastru, lipsit de orice preocupare pentru soluții reale, eficiente în fața crizei economice. Reprezentanţii actualului Executiv sunt preocupați doar de satisfacerea și înmulțirea clientelelor politice. Guvernul își dispută în interiorul său puterea asupra administrației, bugetului şi a zonelor de influență. Asistăm cu toţii de mai mult timp la o farsă grotescă ce constă în încercarea guvernului de a induce ideea românilor că nu există opoziție reală, că românii nu au de ales decât între Băsescu şi Geoană, între P.S.D. şi P.D.L.. În ceea ce privește problemele economice în principal, am avut în programul de guvernare, în prezentarea bugetului ţării, în prezentarea rectificărilor la bugetul ţării, câteva angajamente clare ale Guvernului, însă majoritatea promisiunilor nu au fost onorate. Actualii guvernanți au promis românilor reducerea cheltuielilor bugetare, a cheltuielilor de personal, reducerea cu 20% a numărului de funcții publice, însă aceste promisiuni nu au fost onorate. Li s-au promis românilor tăierea sporurilor nejustificate, însă nu s-au tăiat decât sporurile celor care le meritau. Impozitarea cu 90% a veniturilor mai mari de 8.000 de lei, așa-numita taxă de solidaritate trâmbițată de către Emil Boc, nu a fost realizată. În programul de guvernare, la învestirea Guvernului, s-a vorbit despre stimularea mediului privat, a economiei private. S-au promis stimulente fiscale, neimpozitarea profitului reinvestit, lucruri la care guvernanții au renunțat, introducând un impozit forfetar aberant.  Premierul Boc a promis un program de investiții publice. Acestea, sunt absolut necesare și gândite peste tot în lumea civilizată ca un remediu împotriva crizei, ca sursă de creare a locurilor de muncă și ca forme prin care, în contextul crizei, ţara să-și continue dezvoltarea. In toate aceste luni de la preluarea guvernării de către P.D.L.-P.S.D. ni s-a vorbit despre autostrăzi, despre capitalizarea C.E.C. şi Exim Bank, despre investiţii publice care să creeze locuri de muncă. S-a angajat o cifră: investiții pentru anul 2009 în valoare de circa 10 miliarde de euro, iar la jumătatea anului 2009 constatăm că investițiile publice, sub acest guvern, nu trec de un miliard de euro. Nici un ban, nici o capitalizare la C.E.C. şi la Exim Bank, nici un ban în autostrăzi, nici un ban care să lucreze cu adevărat în ceea ce înseamnă stimularea angajării creării unor noi locuri de muncă. Ministerul Turismului, precum şi Ministerul Tineretului și Sportului, au fost înființate fără rost, doar în scopul cheltuirii banilor pentru clientela personală şi politică a celor două doamne – Elena Udrea și Monica Iacob-Ridzi. Rezultatele acestor două ministere, având în vedere resursele financiare consumate, sunt dezastruoase în timp ce rectificarea bugetară a atins în mod temeinic Educația, Agricultura si Armata. Dincolo de aceste promisiuni neonorate, avem în realitate o creștere cu 14% a cheltuielilor de personal şi a cheltuielilor bugetare. Oamenii rămân pe drumuri, fără locuri de muncă, dar clientela portocalie şi roșie are din ce în ce mai multe locuri de muncă, necesită şi consumă din ce în ce mai multe venituri de la bugetul de stat.

                 Retras cu discreţie, după pierderea funcţiei de preşedinte al P.N.L., o perioadă de timp  Călin Popescu Tăriceanu pare să revină cu destulă hotărâre în spaţiul politic românesc. A făcut-o mai întâi în cadrul unor acţiuni din timpul ultimei campanii în cursul cărora nu a ezitat să se afişeze cu actualul preşedinte Crin Antonescu. În aceste condiţii, cei care au susţinut pe la colţuri ideea că apropiaţii  lui Tăriceanu nu s-au implicat în campania pentru europarlamentare au greşit profund. Apărută la câteva zile după 7 iunie, scrisoarea către liberali a fostului prim ministru nu a a fost deloc o critică la adresa conducerii P.N.L. ci un îndemn la o implicare şi mai mare a tuturor liberalilor în acţiunile politice din perioada următoare. Dincolo de orice nuanţă posibilă,  faptul că destui liberali nu au intuit la alegerile europene miza lor exactă este o realitate. Speranţele unora dintre membri P.N.L. că partidul va creşte doar pentru că este în opoziţie s-au spulberat la alegerile de acum două săptămâni.  Semnalul pe care fostul prim ministru l-a tras nu vizează doar o repornire imediată a motoarelor  ci şi o schimbare a strategiei mai ales că, acum s-a dovedit că discursul contestatar dacă nu este însoţit şi de anumite proiecte politice nu are şanse să capete o mare credibilitate în clipa în care vine din partea unui partid aflat până de curând la guvernare.  Cunoscând cât de important este ca într-o competiţie politică precum cea în care a intrat Crin Antonescu, să ai de partea ta susţinători reali şi puternici, Călin Popescu Tăriceanu a spulberat în ultimele sale intervenţii publice orice speculaţie posibilă afirmând cu privire la fostul său adversar că  românii vor avea în 2009 la dispoziţie „un candidat cu profilul unui politician autentic, adept al valorilor si principiilor liberale şi ale unui stat democratic autentic, pentru care a luptat 20 de ani”. Nu cred că exagerez dacă spun că avem de-a face cu un „compliment”  rar întâlnit în lumea politică românească.  Pentru a arăta că nu face o declaraţie de complezenţă Tăriceanu a continuat “Am această convingere că va ajunge în turul doi. Ştiu cum se pregăteşte şi cred cu convingere în atuurile lui. Crin va ajunge în turul doi. Nu poate fi agăţat cu anumite chestiuni din trecut, are imaginea unui om proaspăt în politică, nu mai este genul de alegere mai bună sau mai puţin bună. Crin nu este una dintre variantele rele. Crin Antonescu poate da viaţă acelui model de preşedinte care să reclădească nu doar instituţia prezidenţială, ci şi imaginea României şi, implicit, a românilor” Toate aceste intervenţii mă determină să afirm că fostul prim ministru este un om politic de toată isprava de care P.N.L. are în continuare mare nevoie, măcar şi din perspectiva experienţei luptei cu Traian Băsescu, şi pe care este bine să-l folosească la întreaga lui capacitate..

                  Alianţa parlamentară neoficială care a existat între P.N.L. şi P.S.D. în intervalul 2007-2008  a presupus câteva compromisuri . Nu ştiu dacă atitudinea parlamentarilor liberali în cazul dosarelor lui Adrian Năstase a fost sau nu pe masa negocierilor dar asta a fost impresia pe care a avut-o multă lume  privind la asocierea P.N.L. cu P.S.D. în apărarea fostului prim ministru. Cei care au pierdut din această poziţionare au fost liberalii pentru că electoratul P.N.L. are un set de valori care nu cuprinde ascunsul în spatele diferitelor imunităţi a celor bănuiţi de încălcarea legislaţiei româneşti. Susţinerea lui Adrian Năstase a fost cu atât mai ciudată dacă ne gândim că în cazul miniştrilor din propria formaţiune politică, învinuiţi la un moment dat de diferite lucruri, liberalii au acceptat ca aceştia să-şi demonstreze nevinovăţia în faţa instanţei de judecată. În aceste condiţii, informaţia furnizată săptămâna trecută de  Horea Uioreanu, viceliderul grupului P.N.L din  Camera Deputatilor, potrivit căreia deputaţii liberali vor vota săptămâna aceasta în Parlament în favoarea trimiterii, la Parchetul I.C.C.J., a dosarului lui Adrian Năstase, dacă acest subiect va mai figura pe ordinea de zi, este  unul din semnalele pe care electoratul le aşteaptă de la P.N.L. În felul acesta P.D-L. va avea o ocazie suplimentară pentru a vedea cum percepe P.S.D., marele său aliat,  un principiu precum egalitatea în faţa legii.