La puţin timp după postarea de azi dimineaţă, descopăr pe blogul lui Vladimir Tismăneanu un text acid dar fără substanţă la adresa lui Radu Duda. Precizez de la început câteva lucruri. Nu sunt dintre cei care cred în şansele lui Radu Duda la alegerile prezidenţiale din această toamnă. Câteva din motive le-am prezentat astăzi. Am chiar un sentiment de nemulţumire profundă faţă de acesta pentru că eu cred că prin această candidatură şansa, ca vreodată, în România să se discute serios despre posibilitatea revenirii la monarhia constituţională este compromisă definitiv. Dincolo de această observaţie, Radu Duda “trebuie” să fie ascultat pentru a vedea în ce măsură proiectul politic pe care ni-l propune răspunde aşteptărilor electoratului român. Cred în acest “drept” al lui Radu Duda chiar dacă votul meu se va îndrepta spre Crin Antonescu, candidatul şi preşedintele P.N.L. În această privinţă nu voi avea vreodată pretenţia obiectivităţii.

Deziluzia de care vorbeam în titlu, este provocată  de faptul că, după ce a devenit  public angajamentul politic asumat de către Vladimir Tismăneanu alături de Gabriel Liiceanu în armata P.D.-L.-istă, drept pe care nu-l contestăm, iată că distinsul profesor american de origine română simte nevoia să-l ia în tăbarcă pe Radu Duda. Când face referire la apropierea lui Radu Duda de Ion Iliescu, fapt pe care nu-l contestăm, Vladimir Tismăneanu ar trebui să-şi aducă aminte şi de cartea de interviuri-memorii pe care a realizat-o împreună cu tovarăşul Iliescu şi pe care unii au apreciat-o drept o încercare de reabilitare a succesorului lui Nicolae Ceauşescu. Lipsa unor întrebări din volumul respectiv despre mineriade şi alte subiecte delicate, a nedumerit multă lume. Postarea, de acum două zile, de pe blogul personal,  ne arată că dragostea profesorului Tismăneanu faţă de Traian Băsescu este atât de mare încât stilul academic-occidental  pe care ne obişnuisem să-l vedem în analizele dânsului,  a fost înlocuit cu stilul pamfletar-băşcălios de tip dâmboviţean.

Văzând reacţiile pe care candidatura lui Radu Duda le-a stârnit şi le stârneşte în corul lăudătorilor marelui  baci Traian, încep să privesc cu mai multă atenţie şi chiar simpatie intenţia ginerului Regelui Mihai.