O zi tristă pentru liberali
Începând de astăzi, liberalismul românesc este mai sărac, după înmormântarea la Florica a Ioanei Brătianu, fiica istoricului şi liderului liberal Gh.I. Brătianu. Dacă liberalismul românesc a supravieţuit în timp în ciuda tuturor adversarilor săi şi a diferitelor piedici, acest fapt s-a datorat cu siguranţă nu doar setului de valori şi principii fondatoare, ci şi pleiadei de lideri politici remarcabili care au contribuit la formarea statului român modern.
Ioana Brătianu a reprezentat prin întreaga sa viaţă o sinteză a tragismului familiei Brătianu care, după contribuţia avută la modernizarea societăţii româneşti a plătit istoriei un preţ extraordinar prin moartea în închisorile comuniste a lui Constantin I.C. Brătianu, ultimul preşedinte al P.N.L., înainte de venirea comuniştilor, şi a istoricului Gh.I. Brătianu în cazul căruia nici astăzi nu sunt cunoscute toate circumstanţele în care a murit. Plecată în exil la vârsta de 15 ani, Ioana Brătianu a fost o figură importantă a emigraţiei româneşti iar revenită în ţară în 1990 a participat la zbuciumul prin care a trecut P.N.L. Din păcate, liderii din anii 90 nu au ştiut să folosească nici energia Ioanei Brătianu şi nici brandul Brătianu. Lucrul acesta s-a datorat nepriceperii liderilor liberali de a se folosi de faptul că printre părinţii fondatori ai naţiunii române, s-au aflat şi întemeietorii P.N.L. Izolarea în care s-a aflat din păcate Ioana Brătianu s-a datorat şi temperamentului ei. Când aparţii unei familii precum cea a Brătienilor şi ai o experienţă de viaţă nu tocmai fericită poţi avea tendinţa unei intrasigenţe pe care unii, cu o viaţă ceva mai liniştită, o pot cataloga drept radicalism. Retragerea în umbră a Ioanei Brătianu din ultimii ani, este tocmai expresia unei nemulţumirii, nemanifestate în mod public, pentru modul în care a fost pusă în valoare de către cei care vorbesc „astăzi” în numele partidului pentru care strămoşii săi au dus atâtea lupte.
Încercând să recuperez secvenţe din istoria P.N.L., de mai mulţi ani am tot vrut să port o discuţie cu fiica lui Gh. I. Brătianu despre familia sa şi istoria P.N.L. Ca un făcut, de fiecare dată când ajungeam la Bucureşti, aflam că nu se simte prea bine ori că nu este în ţară. Ceea ce am reuşit să realizez cu domnii Radu Câmpeanu, Dinu Zamfirescu si Sorin Botez în luna martie a acestui an, alături de un bun prieten, nu am mai reuşit să fac cu Ioana Brătianu. Ceea ce sper acum, este ca la un moment dat, comportamentul public al tuturor liberalilor din ţara aceasta să devină mult mai responsabil şi datorită moştenirii pe care Ioana Brătianu ne-o lasă astăzi.
Dumnezeu s-o ierte !
P.S. Am urmărit cu atenţie emisiunile de ştiri ale televiziunilor româneşti în speranţa că voi vedea şi un reportaj de la Florica. Scurtul material difuzat de Pro TV este expresia atenţiei acordate de noi toţi istoriei noastre. Regretul meu a fost şi mai mare când am văzut că tocmai cel în care liberalii îşi pun toate speranţele pentru bătălia din această toamnă, nu a fost să o însoţească pe ultimul drum pe reprezenta celor care şi-au împletit practic viaţa cu istoria P.N.L.
