Nu e prea mult?
                  Nu sunt adeptul scenariilor sau a comploturilor pentru a explica diferite fenomene care au loc în jurul nostru. Constat însă că, de câteva zile, nu mai vorbim nici despre casa Ioanei Băsescu care a costat aproape un milion de euro, nici despre nesimÅ£itul care profită de faptul că este fratele preÅŸedintelui României pentru a ameninÅ£a ziariÅŸtii care-l supără cu anchetele lor ÅŸi nici despre impotenÅ£a guvernului Boc în faÅ£a crizei economice. Dacă a fost vorba de un plan pentru a ne abate atenÅ£ia într-o altă direcÅ£ie trebuie să spunem că el a fost bine gândit. Dacă a fost vorba despre o întâmplare, atunci familia Băsescu trebuie să mulÅ£umească tuturor sfinÅ£ilor pentru un aÅŸa “noroc”.
Pentru a fi foarte clar spun mai întâi că ce s-a întâmplat în cazul George Becali este încă o dovadă a modului în care funcţionează la noi statul de drept. Luarea magnatului din Pipera de acasă la ora şapte dimineaţa, judecarea lui la ore inimaginabile, reţinerea pentru considerente de natură morală şi nu strict juridică( mă refer aici la motivele invocate de către instanţă pentru reţinerea lui) face parte din acelaşi spectacol sinistru numit telejustiţa românească şi nu poate provoca nici unui om cu mintea sănătoasă un motiv de bucurie. Avem toate motivele după un asemenea caz să fim îngrijoraţi.
Dacă modul în care s-a desfăşurat până acum actul juridic reprezintă o probă a imaturităţii statului de drept românesc, este corect să spunem că ÅŸi ce s-a întâmplat până atunci cu George Becali demonstrează acelaÅŸi lucru. Nu mă refer aici doar la faptul că acesta ÅŸi-a făcut singur dreptate în cazul unui furt ci la întreaga ascensiune a personajului Becali. Celor care au uitat, le amintesc de nerezolvarea afaceriii terenurilor luate de la M.Ap.N., unde implicat se pare este ÅŸi Victor Babiuc, modul nu foarte transparent în care a fost preluat clubul Steaua ÅŸi nu în ultimul rând de toate injuriile ÅŸi ameninţările pe care familia Becali le-a adus, după 1990, mai multor persoane publice din România. Acesta este motivul principal pentru care nu mă pot alătura corului de bocitoare format după arestarea patronului clubului Steaua. Å¢inând cont de modul în care s-au desfăşurat lucrurile zilele acestea, la mai multe televiziuni, cred că nu mai avem mult timp până când vom vedea lanÅ£uri umane în jurul penitenciarului în care este arestat “trimisul lui Dumnezeu pe pământ” care vor striga în cor în semn de solidaritate “Becali suntem noi !”. Am atinge astfel o nouă culme a ridicolului.



elena on 06 Apr 2009 at 10:23 am #
ma spariesem ca intri si tu in corul bocitoarelor…nu te mai citeam in veci si te stergeam si de pe lista de mess