La vârsta la care unii oameni au decenţa să se retragă în spaţiul privat, Ion Iliescu, are „curajul” nu doar să facă profeţii precum cea de care am vorbit ieri dar şi să facă aprecieri categorice asupra diferiţilor actori politici. Aşa cum ne-a obişnuit încă din momentul în care a preluat puterea de la Nicolae Ceauşescu, Iliescu are o predilecţie pentru epitete tari când se referă la adversarii săi politici sau la cei care au exprimat cândva o părere critică la adresa „geniului” său politic. Pe lângă energia pe care o consumă pentru plătirea unor poliţe putem observa şi o mare indiferenţă faţă de diferitele acuzaţii care  i s–au adus de-a lungul timpului. Fără să cred vreo clipă că a avut emoţii cu privire la învinuirile formulate de diferite instanţe, pe tema revoluţiei sau a mineriadelor din 1990 şi 1991, nu putem decât să constatăm că la câteva zile după ce  procurorii D.I.I.C.O.T. au decis scoaterea sa de sub urmărire penală în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990,  fostul preşedinte iese din nou la rampă.

 Cunoscând foarte bine mecanismele de funcţionare ale justiţiei române, Ion Iliescu ştie că în ciuda faptului că va fi  cercetat în continuare pentru genocid şi tratamente neomenoase, nu va fi găsit vreodată vinovat pentru vreo faptă săvârşită în timpul mandatului său de preşedinte. Dacă acum a venit rândul lui Cozmin Guşă să fie luat în vizor, nu trebuie să mire pe nimeni. Fostul lider al P.I.N. nu este nici el o întruchipare a unui înger sau sfânt coborât în politica românească. Dincolo de asta, noua reacţie a fostului prim secretar este legată de revenirea lui Guşă în echipa celor din PSD care încearcă, de mai mulţi ani să scoată partidul de sub influenţa malefică a primului profitor al revoluţiei române. Cum fosta mână dreaptă a  lui  Adrian Năstase a demonstrat în ultimii ani că are un stomac tare, suntem convinşi că nu va fi afectat de etichtarea lui de către Ion Iliescu drept „ mercenar” sau „ străinaş”. Mai mult decât atât, sunt convins că prin această nouă intervenţie Iliescu a mai dat un motiv în plus lui Cozmin Guşă ca la un moment dat acesta să-i spună  în direct ceva ce cred că ar dori mai mulţi români  şi anume „ Tovarăşu, vă rog puţină decenţă !

                 Vivace ca în urmă cu douăzeci de ani, tovarăşul Ion Iliescu face din nou profeţii . De această dată ne vorbeşte despre moartea capitalismului. Dacă după revoluţie ne explica cum ar trebui România să caute o a treia cale între capitalism şi comunism iată-l acum pe fostul prim secretar  bucurându-se foarte mult pentru faptul că a ajuns, crede el, să asiste la îndeplinirea profeţiei lui Marx. Spre nefericirea lui, nu comunismul a adus actuala criză a capitalismului ci anumite “greşeli” săvârşite de  diferiţi actori ai sistemului  al cărui prohod  Ion Iliescu se grăbeşte să-l cânte. Ceea ce nu reuşeşte să înţeleagă fostul preşedinte este faptul că sistemul spre care a arătat încă din anii 90 ca spre un balaur, făcându-l vinovat de greşelile economice pe care le-a patronat cât a fost şef al statului român, a găsit mereu în interiorul său forţa de a merge mai departe. Asta în cazul în care nu au avut loc lovituri de stat. Tot aşteptând moartea capitalismului, Ion Iliescu nu poate să vadă cum ideologia pe care a promovat-o o viaţă întreagă, alunecă tot mai mult spre partea de jos a gropii de gunoi a istoriei de unde mai scoate din când în când câte o mână prin politicieni precum este dânsul. Cât despre România trebuie să spunem clar că în ciuda actualei crize economice ea are nevoie de tot mai mult capitalism şi o îndepărtare cât mai rapidă de rămăşiţele comunismului.

                   Am mai lipsit de pe blog dar niciodată atât de mult. Motivele sunt strict personale. Spun asta pentru a nu apare vreo speculaţie inutilă. Prin viaţa fiecăruia, cred, sunt şi momente mai puţin plăcute. Important este să poţi să treci peste ele.

Faptul că nu am mai intrat pe blog de atâta timp nu înseamnă că am fost rupt de viaţa politică. Declaraţiile de la Radio Iaşi dovedesc lucrul acesta. În plus, de două săptămâni, public o tabletă politică în Ziarul de Roman. Dacă revin acum, acest fapt se datorează tumultului vieţii politice româneşti pe care nu mă mai pot “abţine” să nu-l comentez, vizitelor pe care văd că le-am avut pe blog  în tot acest timp, chiar dacă nu am mai scris nimic şi nu în ultimul rând unei bune prietene de la Roman care mă întreabă la fiecare două zile de ce nu mai postez ceva. Ordinea este aleatorie evident. Nu pot să nu menţionez contribuţia pe care au avut-o la această revenire a mea şi întâlnirile pe care le-am avut timp de o săptămână la Bucureşti, împreună cu bunul meu prieten Vlad, cu trei din seniorii PNL  respectiv cu domnii : Dinu Zamfirescu, Radu Câmpeanu şi nu în cele din urmă Sorin Bottez. Vitalitatea pe care am descoperit-o la toţi trei, în ciuda vârstei onorabile pe care o au, este de-a dreptul molipsitoare. Acesta a fost  pentru mine  cel mai frumos eveniment din viaţa mea politică de până acum. Despre el voi spune câteva lucruri într-o postare viitoare.