Fiind prezent la ultimul Congres al P.N.L. dar ÅŸi din alte motive am vrut ÅŸi am reuÅŸit cred, să citesc cam toate comentariile ce au apărut după 21 martie pe tema alegerilor interne ale liberalilor. ÃŽnÅ£elegând că fiecare ziarist sau comentator politic are dreptul  să se raporteze la evenimentul amintit aÅŸa cum îi dictează conÅŸtiinÅ£a nu pot să nu remarc răutăţile unor analiÅŸti la adresa noului preÅŸedinte al P.N.L. Pe unele dintre acestea le-am descoperit din păcate ÅŸi în revista 22, o revistă pe care o citesc din 1990 ÅŸi care a avut o contribuÅ£ie importantă la formarea culturii mele politice. Andrei Cornea, Rodica Culcer, Rodica Palade în frunte cu  Andreea Pora toacă efectiv pe liberali cu argumente destul de subÅ£iri ÅŸi cu un limbaj pe care nu l-am văzut să-l utilizeze ÅŸi la adresa marelui cârmaci de la Cotroceni. Fără a vedea vreo conspiraÅ£ie în astfel de intervenÅ£ii cred că aici este vorba ÅŸi despre capacitatea redusă a P.N.L. de a comunica ÅŸi colabora cu reprezentanÅ£i ai societăţii civile care după “disparÅ£ia” Monei Muscă se apropie parcă de zero. AcelaÅŸi nunăr 13 din revista 22 ne oferă un editorial excelent al doamnei Raluca Alexandrescu care realizează o analiză rece asupra evoluÅ£iei liberalismului românesc de după 1990. Ceea ce sper este ca liberalii să interiorizeze ÅŸi ei tot mai mult necesitatea unei lecturi critice, de tipul celei făcute de doamna Alexandrescu, asupra lor. Sper iarăşi ca euforia ultimului Congres să se termine cât mai repede.