Entiziasmul creat de alegerea lui Crin Antonescu în fruntea P.N.L. a contribuit la trecerea cu multă uşurinţă peste un moment care a fost oarecum ratat şi când spun asta mă gândesc la  necesitatea unei discuţii clarificatoare asupra doctrinei pe care liberalii o vor promova în anii următori.

                   După ce în anii 90 destul de mulţi lideri liberali fugeau de propria lor istorie dezicându-se într-un fel de trecutul lor în clipa în care adversarii politici aminteau de incidente precum cele din 1907, de câţiva ani încoace există tendinţa de a invoca apartenenţa la dreapta politică, ca modalitate de legitimare, fără a mai face alte precizări. În condiţiile în care liberalismul nu este doar generos ci şi greu de încadrat şi mai ales de definit este important ca liberalii să precizeze clar dacă vor să meargă pe linia  liberalismului românesc de secol XIX, a celui din perioada interbelică, a liberalismului clasic, pe care a tot fost acuzat că-l promovează, sau  a liberalismului promovat astăzi în Europa. Există apoi câteva probleme faţă de care liberalii români ar trebui să-şi precizeze atitudinea: relaţia statului cu biserica, problema naţională, gradul de intervenţie a statului în economie, descentralizarea-regionalizarea, modul de raportare la “Europa”. Toate acestea sunt văzute în mod diferit de către liberali, creştin democraţi şi conservatori chiar dacă toţi se revendică de la centru-dreapta. În condiţiile în care electoratul este în marea lui parte dezinteresat de politică doar invocarea apartenenţei la un curent politic nu ajută nici la o individualizare pe scena politică şi nici nu aduce voturi. Perioadele în care partidele se află la guvernare nu sunt tocmai cele mai favorabile dezbaterilor şi clarificărilor doctrinare. Trecerea în opoziţie are avantajul curăţirii de oportunişti oferind în acelaşi timp posibilitatea unei priviri atente asupra elementelor sale de identitate. Pentru ca o asemenea “operaţiune” să aducă un plus de imagine şi de voturi este nevoie de pricepere şi inteligenţă politică, ceea ce actualii lideri ai P.N.L. au demonstrat prin acţiunile lor anterioare că posedă din plin.