Cei care credeau că Theodor Stolojan se va retrage din viaţa publică au astăzi prin declaraţia din Gândul o dovadă a faptului că s-au înşelat. Postura în care apare acum este aceea a unui specialist în economie care dă sfaturi guvernului Boc pe tema situaţiei economice din ţară. Trebuie să mărturisesc că sunt unul dintre cei care ar fi vrut să-l vadă pe Stolojan în postura de premier măcar din dorinţa de clarificare asupra mitului ” Stolojan- mare specialist în finanţe” în privinţa căruia nu vreau să mă pronunţ acum. Dincolo de orice speculaţie posibilă, ţinând cont de numărul “mare” de specialişti din guvernul Boc, prezenţa lui Stolojan în apropierea acestuia este un fapt pozitiv. Propunerea făcută acum de Stolojan în privinţa deschiderii unui dialog cu F.M.I. este expresia  disperării celor care au făcut numeroase promisiuni în campania electorală iar acum pe  fondul crizei economice internaţionale se văd nevoiţi să nu le respecte.   Aştept să văd dacă apelul la F.M.I. va genera sau nu o retorică asemănătoare cu aceea din anii 90 conform căreia organismul financiar amintit avea rolul de a “supune” România diferitelor interese economice internaţionale. Prezenţa în România a F.M.I., deosebit de utilă în actualele condiţii,  şi reacţiile pe care le va genera vor fi un nou test prin care clasa politică dar şi societatea românească în ansamblul ei îşi vor putea demonstra gradul de maturitate la care au ajuns  în acest moment.  

http://www.gandul.info/economia/exclusiv-gandul-stolojan-il-trimite-pe-boc-la-fmi-boc-spune-ca-ia-in-calcul-si-aceasta-varianta.html?3936;3721340

                   Deşi postul Crăciunului a trecut, ministrul agriculturii Ilie Sârbu a ţinut să facă o spovedanie către un ziar apropiat Palatului Cotroceni. Teolog fiind, şeful de la agricultură a ţinut să-şi uşureze sufletul povestind fără prea multe amănunte cum a lucrat el şi preşedintele Băsescu la formarea actualei alianţe guvernamentale. Chiar dacă nu cred că a surprins prea multă lume pentru că în toţi aceşti am avut numeroase dovezi despre dragostea nemărturisită  a celor doi fii ai F. S.N., m-aş fi aşteptat ca ziaristul care a  realizat acest interviu să adreseze mai multe întrebări demnitarului P.S.D. pe tema colaborării cu P.D.-L.

Întrebarea care apare este de ce a simţit  nevoia Ilie Sârbu să facă această mărturisire. Singura raţiune pe care o văd este dorinţa P.S.D. de a nu mai permite preşedintelui Băsescu  să se prezinte pe viitor ca un adversar al social-democraţilor în condiţiile în care  au pregătit din timp mariajul actual. În “lumina” noilor dezvăluiri şi atacurile preşedintelui din ultimii doi ani, mai ales, asupra P.N.L., pot fi privite altfel.

http://www.cotidianul.ro/ilie_sarbu_eu_si_basescu_am_crezut_si_am_lucrat_doi_ani_pentru_alianta_psd_pdl-69373.html

                Luna de miere este un “concept” folosit destul de mult şi în Europa Occidentală şi face trimitere la acordarea unui anumit răgaz, de către presă, sindicate dar şi de adversarii politici, pentru un guvern abia instalat.

 Înainte de sărbătorile de la sfârşitul anului, Mircea Geoană a cerut şi el pentru guvernul Emil Boc o lună de miere. Solicitarea aceasta este ciudată pentru că întregul comportament public al P.S.D şi P.D.-L. în timpul campaniei electorale sugera că situaţia economică a României le este binecunoscută. Nu în ultimul rând, nu putem vorbi de acordarea unei luni de miere pentru că unele din măsurile deja luate arată destul de clar în ce direcţie vrea noul executiv să îndrepte România.

Ca să glumim  puţin, am putea spune că înainte de a accepta să “dăm” această lună de miere noului guvern ar trebui să cunoaştem foarte bine cine este mirele, mireasa în noul mariaj şi mai ales ce intenţii pentru viitor au. Despre naş ştim că el locuieşte la Cotroceni, că e tare pătimaş şi că şi-a dorit foarte mult această căsnicie. Uitându-ne cu atenţie la unele manifestări ale celor doi proaspeţi însurăţei, putem spune că mirele este Mircea Geoană iar Emil Boc e mireasa. Nimic nu ar fi exagerat în această poveste de dragoste dacă am fi constatat că din momentul în care şi-au oficializat relaţia existentă de mai mulţi ani, cei doi miri s-ar fi apucat să facă ordine în casă fără a arunca lucrurile deja existente şi ar fi manifestat mai multă grijă pentru cum să mai aducă nişte bani în casă şi nu doar să facă economii.
 Surprinzător a fost pentru vecinii noului cuplu să vadă cum atât mirele dar şi mireasa sunt mai mult ocupaţi de conservarea zestrei pe care au avut-o fiecare la nuntă şi mai puţin să se apuce de muncă. Este evident că ştiind “mecansimul” unei căsnicii nu ne-am mirat când am văzut preocuparea de a stabili clar regulile de funcţionare ale acesteia.  De câteva zile am aflat însă că mirele, în loc să stea să rezolve problemele gospădăriei sale a plecat în voiaj singur, în condiţiile în care afară bate vântul iar în casă lemnele ard tot mai greu. Mai grav este că nimeni nu are vreo  explicaţie logică pentru asta şi că nici un frate mai mic nu a fost lăsat să facă el clarificarile necesare. În condiţii precum cele enunţate mai sus, ne putem gândi nu doar la afirmaţiile făcute de Bunica mirelui potrivit căruia nepoţelul are momente în care dovedeşte că e cam prostănac dar şi  cam nesimţit. Ceea ce putem spera este ca mirele din România văzând că mirele de peste ocean pe care a vrut să-l vadă neapărat la început de an nu-l poate primi pentru că s-a apucat deja de muncă, să se întoarcă şi el repede acasă, chiar dacă aşa cum relatează presa de astăzi nimeni dintre prietenii săi nu are habar când se va întâmpla aşa ceva.
După toate aceste observaţii asupra gesturilor făcute de finii preşedintelui Băsescu nu mai poate fi solicitată în nici un caz luna de miere. 

                Un regim politic se defineşte prin câteva elemente. Primul ar fi modul în care priveşte problema separării puterilor în stat, altul este în opinia mea modul în care se raportează la proprietate  şi nu în ultimul rând tratamentul juridic  egal pe care îl acordă cetăţenilor săi.
 

 Expresie a compromisului ideologic realizat, noul guvern pare a fi în căutarea drumului pe care să apuce. În ciuda crizei care cuprinde treptat şi România, există destule semnale  că echipa lui Emil Boc va fi mai degrabă cu privirea orientată spre stânga. Noua abordare asupra cotei de impozitare de 16% nu lasă nici o îndoială în această privinţă şi ea pare să fie doar una dintr-un set ceva mai larg de măsuri.
 

 Mai mult mă deranjează însă  lejeritatea manifestată de noul premier când vorbşte despre  rapiditatea cu, care se va acţiona în perioada următoare pentru construirea drumurilor patriei noastre dragi chiar dacă asta înseamnă o atitudine faţă de proprietari asemănătoare cu aceea a regimului comunist. Cazurile în care unii băieţi deştepţi au cumpărat terenuri exact prin zonele în care urma să se construiască o şosea naţională sau o autostradă sunt binecunoscute.Faptul că unii au dovedit măiestrie  în aflarea unor informaţii ce trebuiau să rămână secrete nu înseamnă că toţi proprietarii trebuie trataţi ca nişte hoţi.

Nevoia de a asigura P.S.D. că nu va deveni la un moment dat a a cincea roată la căruţă, a făcut ca una din primele măsuri ale noii echipe ministeriale să fie o ordonanţă de urgenţă prin care se încalcă flagrant principul separării puterilor în stat. Asigurarea pentru  Mircea Geoană  a poziţiei de vice-preşedinte al C.S.A.T. în condiţiile in care el este preşedintele Senatului arată în mod clar viziunea “europeană” asupra funcţionării statului român pe care o au cei doi noi parteneri politici. Pericolul cel mare constă în faptul că în contextul actualei crize,  societatea românească ar putea fi tentată să închidă ochii şi la alte abuzuri ale puterii executive.

Ultima chestiune la care vreau să mă refer este preocuparea lui Mircea Geoană de a lua în subordinea P.S.D., RA-APPS-ul . Bunul simţ nu a funcţionat nici acum la liderul socialist român. După ce ani de-a rândul a plătit o chirie de 200 dolari pe lună  pentru ocuparea unei locuinţe de protocol pe care ar fi trebuit să o părăsească imediat după ce nu a mai fost ministru, el nu s-a sinchisit să declare, sfidând parcă toate familile tinere care nu au locuinţe dar nici economiile lui, că „Stau în această casă cu chirie pentru că nu am altă soluţie. (…) Păi, cum să renunţ? Unde să mă duc?“. Dacă după expirarea termenului de închiriere, somaţiile repetate ale Regiei de a părăsi casa nu au dat nici un rezultat este vina exclusivă a şefilor acestei instituţii . Devenit acum omul doi în stat, tovarăşul Geoană tratează problema casei de protocol ca una care i se cuvine  iar dorinţa de a scăpa de eventualitatea achitării unor sume retroactive  a contribuit la capturarea regiei amintite în ograda P.S.D.

Ţinând cont de toate aceste observaţii mă întreb cum ar trebui să se raporteze cetăţenii obişnuiţi ai acestei ţări la noii guvernanţi şi nu în ultimul rând la instituţiile statului. Toate acestea par să nu mai conteze dacă şeful statului este liniştit.