Un regim politic se defineşte prin câteva elemente. Primul ar fi modul în care priveşte problema separării puterilor în stat, altul este în opinia mea modul în care se raportează la proprietate  şi nu în ultimul rând tratamentul juridic  egal pe care îl acordă cetăţenilor săi.
 

 Expresie a compromisului ideologic realizat, noul guvern pare a fi în căutarea drumului pe care să apuce. În ciuda crizei care cuprinde treptat şi România, există destule semnale  că echipa lui Emil Boc va fi mai degrabă cu privirea orientată spre stânga. Noua abordare asupra cotei de impozitare de 16% nu lasă nici o îndoială în această privinţă şi ea pare să fie doar una dintr-un set ceva mai larg de măsuri.
 

 Mai mult mă deranjează însă  lejeritatea manifestată de noul premier când vorbşte despre  rapiditatea cu, care se va acţiona în perioada următoare pentru construirea drumurilor patriei noastre dragi chiar dacă asta înseamnă o atitudine faţă de proprietari asemănătoare cu aceea a regimului comunist. Cazurile în care unii băieţi deştepţi au cumpărat terenuri exact prin zonele în care urma să se construiască o şosea naţională sau o autostradă sunt binecunoscute.Faptul că unii au dovedit măiestrie  în aflarea unor informaţii ce trebuiau să rămână secrete nu înseamnă că toţi proprietarii trebuie trataţi ca nişte hoţi.

Nevoia de a asigura P.S.D. că nu va deveni la un moment dat a a cincea roată la căruţă, a făcut ca una din primele măsuri ale noii echipe ministeriale să fie o ordonanţă de urgenţă prin care se încalcă flagrant principul separării puterilor în stat. Asigurarea pentru  Mircea Geoană  a poziÅ£iei de vice-preÅŸedinte al C.S.A.T. în condiÅ£iile in care el este preÅŸedintele Senatului arată în mod clar viziunea “europeană” asupra funcÅ£ionării statului român pe care o au cei doi noi parteneri politici. Pericolul cel mare constă în faptul că în contextul actualei crize,  societatea românească ar putea fi tentată să închidă ochii ÅŸi la alte abuzuri ale puterii executive.

Ultima chestiune la care vreau să mă refer este preocuparea lui Mircea Geoană de a lua în subordinea P.S.D., RA-APPS-ul . Bunul simÅ£ nu a funcÅ£ionat nici acum la liderul socialist român. După ce ani de-a rândul a plătit o chirie de 200 dolari pe lună  pentru ocuparea unei locuinÅ£e de protocol pe care ar fi trebuit să o părăsească imediat după ce nu a mai fost ministru, el nu s-a sinchisit să declare, sfidând parcă toate familile tinere care nu au locuinÅ£e dar nici economiile lui, că „Stau în această casă cu chirie pentru că nu am altă soluÅ£ie. (…) Păi, cum să renunÅ£? Unde să mă duc?“. Dacă după expirarea termenului de închiriere, somaÅ£iile repetate ale Regiei de a părăsi casa nu au dat nici un rezultat este vina exclusivă a ÅŸefilor acestei instituÅ£ii . Devenit acum omul doi în stat, tovarăşul Geoană tratează problema casei de protocol ca una care i se cuvine  iar dorinÅ£a de a scăpa de eventualitatea achitării unor sume retroactive  a contribuit la capturarea regiei amintite în ograda P.S.D.

Ţinând cont de toate aceste observaţii mă întreb cum ar trebui să se raporteze cetăţenii obişnuiţi ai acestei ţări la noii guvernanţi şi nu în ultimul rând la instituţiile statului. Toate acestea par să nu mai conteze dacă şeful statului este liniştit.