Într-o zi în care S.U.A. ofereau lumii întregi un spectacol deosebit având ca prim actor pe Barack Obama, în România apăreau la suprafaţă primele semne ale unei enormităţi legislative care prin permisivitatea acordată câtorva instituţii de a ne controla viaţa privată, ne duce cu gândul direct la regimul comunist. Practic, de azi încolo sms-uri, e-mail-uri, telefoane date oricui nu vor mai face parte doar din viaţa noastră personală. Surprinzător este faptul că deşi legea a fost votată la sfârşitul lunii noiembrie de Parlamentul român până astăzi nimeni nu s-a sesizat. Ceea ce sper este ca societatea civilă să reacţioneze imediat faţă de această încercare de a da statului român profilul unui stat autoritar. Din partea partidelor politice nu mă aştept la mare lucru pentru că aproape toate au în interiorul lor oameni care de-a lungul timpului au manifestat o atracţie bolnăvicioasă pentru servicii secrete şi pentru un rol cât mai mare acordat acestora în societatea românească. Modul în care vor reacţiona românii la 19 ani de la revoluţie în faţa reapariţiei semnelor unui stat autoritar este cu siguranţă un bun test al maturităţii sale.

                  Studiul „Valorile românilor”, făcut de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) în cadrul valului 2008 al European Values Survey, a scos la iveală faptul că pentru foarte mulţi dintre români revoluţia din decembrie 1989  şi modernizarea de care tot vorbim că a avut loc în România în ultimii  18 ani nu a însemnat de fapt nimic. Profilul românilor desprins din acest studiu este acela al unor oameni care nu  s-au rupt încă din Evul Mediu. Religios până la mistic, românul pare a fi fascinat în continuare de modelul autoritarist al şefului de stat şi foarte puţin preocupat de viaţa socială a comunităţii în care trăieşte. Personal nu înţeleg cum se potriveşte spiritul religios al românilor cu dezinteresul faţă de viaţa şi libertatea celorlalţi de a face ce doresc cu ea. La prima vedere poate tindem să nu  credem în veridicitatea datelor furnizate de sondajul amintit dar dacă privim atent la ce se întîmplă zilnic în jurul nostru vedem că el oglindeşte din păcate realitatea existentă în societatea românească. 

http://cotidianul.ro/romanii_viseaza_sa_reduca_democratia_la_un_singur_om-70654.html

                    Acum când întreaga lume este cu ochii aţintiţi spre ampla ceremonie de preluare a conducerii guvernului S.U.A. de către Barack Obama, am descoperit în România liberă un excelent articol care poate explica măcar în parte succesul obţinut în campania electorală de cel  care începând din 20 ianuarie va fi preşedintele celui mai puternic stat din lume.  

http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php

.  

                 Din ultimul număr  al revistei “22″ am aflat cu stupoare până unde  poate să meargă nesimţirea în politica românească. Am înţeles că în România pot fi schimbaţi prefecţii şi directorii direcţiilor descentralizate  deşi mulţi dintre ei sunt funcţionari publici sau chiar înalţi funcţionari publici, fără ca nimeni  să protesteze pentru  asta. Am priceput şi nevoia de a răsplăti activiştii de partid pentru munca depusă. De aici însă şi până la numirea unui arbitru de fotbal în fruntea Direcţiei Generale a Arhivelor Naţionale mi se pare un gest care întrece limita oricărui bun simţ. Am crezut că Gheorghe Flutur, părintele politic al lui Gh. Constantin, cel vizat pentru postul cu pricina, e un om politic decent. Din păcate mireasma puterii i-a luat şi lui bunul simţ şi mintea deopotritriva.      

                De câteva zile asistăm la o nouă poveste şi anume “Ursul omorât de Vulpe”. Vulpea Virgil Ardelean s-a dovedit a fi un adevărat test de rezistenţă al actualei coaliţii. Nu cred că sunt prea multe persoane care să se îndoiască de faptul că în numirea vulpii în fruntea serviciului secret de la M.I.R.A. , generalul Oprea nu a avut acordul şi chiar promisiunea unui sprijin din partea leului pădurii de la Cotroceni. Imaginea de tip dur pe care Oprea a tot promovat-o de mai mulţi ani  a avut de suferit tocmai datorită unei naivităţi incredibilie pe care a demonstrat-o când  a sperat într-un ajutor din partea leului şi a celorlalte animăluţe din jurul lui. Dacă fugărirea ursului din fruntea bucatelor arată că animăluţele din cealaltă parte a pădurii au avut destulă inteligenţă încât să înţeleagă cine e regizorul noului film animat, iepuraşul prostănac care tronează peste ele arată că odată cu trecerea timpului devine şi foarte orgolios. Ideea că ursul a fost insolent cu el aşa cum declara colegilor săi, pare să fi jucat un rol destul de important în îndepărtarea acestuia. O astfel de mărturisire arată clar şi cum vede pe mai departe iepuraşul, viaţa în pădure.
A doua greşeală făcută de urs a fost  faptul că a început să danseze în pădure cu speranţa  că are de partea sa destule animale curajoase care îl vor susţine în decizia lui de numire a vulpii în importantul post. Acum a văzut pe propria piele ce periculos este să ieşi la luptă, crezând că ai de partea ta lei când de fapt aceştia nu sunt decât nişte hiene. Singura mişcare inteligentă făcută de urs zilele acestea a fost cea de ieri în care a convins vulpea să vorbească în numele lui despre motivele supărării celorlalte animăluţe pe el.
Suspect de tăcut a fost în această perioadă căţelulul care a prins un loc importnat în pădure . Învăţând puţin din tehnica de dezbinare a leului,  după ce a fost de acord cu mişcarea ursului l-a lăsat să moară singur.

Bucuria broscuţei şi a lupului pentru că au destule şanse să ia locul ursului recent sfâşiat, s-ar putea să nu dureze prea mult pentru că leul va ieşi în curând la vânătoare. Până atunci însă, vom medita la cum a reuşit vulpea să-l omoare pe urs deşi nu  acesta îi fusese scopul.

               Dacă au existat cumva lideri P.S.D. care au crezut că Traian Băsescu nu se va amesteca în viaţa internă de partid iată că zilele acestea au avut o dovadă asupra faptului că s-au înşelat amarnic. Nu cred că există prea multe persoane familiarizate cu fenomenul politic care să nu realizeze că întreaga poveste cu numirea lui Virgil Ardelean în importantul post din Ministerul de Interne are drept scenarist şi regizor pe actualul şef al statului. În aceste condiţii, armaghedonul de care vorbeşte Cotidianul de astăzi, www.cotidianul.ro/armaghedon_ardelean_presedintele_romaniei_vrea_sa_rupa_psd-69911.html, nu este  o surpriză. 

                 Cine spune că România nu are modele se înşeală. Graţie postului Realitatea TV, am avut ocazia să vedem cu toţii cum în cadrul evenimentului ce s-a vrut o festivitate de premiere a celor mai buni români în diferite domeniii de activitate au apărut fel de fel de oameni. Nu am fost surprins de faptul că Traian Băsescu a fost desemnat prin sondaj omul politic cel mai popular dar, când în calitate de organizator al evenimentului îl chemi pe Dan Diaconescu să ofere un asemenea premiu apare un semn de întrebare asupra adevăratelor motive ce au stat la baza unui demers jurnalistic precum cel amintit. La rece vorbind există o asemănare între cei doi şi anume faptul că nici unul din ei nu ezită să comită vreun gest care să le crească  audienţa şi popularitatea. Ambii domni demonstrează aproape în fiecare zi că pot face tot ce doresc fără nici un fel de regret. Dacă în privinţa lui Dan Diaconescu avem motive să credem că într-o zi stilul său de a face jurnalism se va întoarce împotriva lui  http://www.neuronu.ro/romanisme/dan-diaconescu-la-tomberon/, în ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu nu ne putem decât alătura, pentru mitocănia de săptămâna trecută la adresa  judecătoarei Viorica Costiniu, lui Victor Ciutacu http://www.ciutacu.ro/articol/bai-tarane/#more-4415  şi să-i spunem şi noi un simplu Bă, potoleşte-te că ne faci de râs !