Cazul ministrului Cătălin Predoiu reprezintă cu siguranţă una din cele mai mari provocari politice ale acestui sfârsit de an. Autorii săi sunt mai mulţi, şi ei se găsesc nu doar la Palatul Cotroceni ci şi în rândul noii coaliţii guvernamentale. Ceea ce a urmărit preşedintele Băsescu prin acceptul dat acestei nominalizări nu este greu de intuit. El a profitat de dorinţa firească până la un anumit punct, a oricărui om politic de a ramâne într-o funcţie din care a început să mişte un mecanism atât de complicat precum este cel juridic. Cu un ministru fost liberal şi care-şi declară chiar şi după autosuspendarea din P.N. L. credinţa în valorile liberale, preşedintele Băsescu speră să reducă la minim credibilitatea acelor adversari care vor prezenta în perioada următoare eventualele chemări pe la D.N.A drept atacurile ale justiţiei dirijate de şeful statului.
 Rămânerea lui Cătălin Predoiu la justiţie a fost o provocare şi pentru liberali. Situaţia a semănat foarte mult cu momentul numirii lui Mihai Răzvan Ungureanu la S.I.E. Dacă liberalii au fost critici faţă de această nouă manevră a preşedintelui, imediat au sărit unii să spună că liberalii nu-şi susţin oamenii pe care i-au promovat. Dacă liberalii ar fi acceptat linistţi nominalizarea, cu siguranţă s-ar fi spus că la mijloc e un troc politic.
Premierul Emil Boc a răspuns şi el unei adevărate provocări dar, nu trebuie să excludem complet faptul că el poate fi în acelaşi timp şi unul din autorii ei. După ce în urmă cu trei luni îl desfiinţa pe Cătălin Predoiu acum, preşedintele partidului prezidenţial a demonstrat cât de mare este capacitatea lui de a lua palme peste cap de la preşedintele Băsescu dacă “interesele ţării o cer” dar şi ce memorie scurtă are din moment ce astăzi acelaşi blamabil ministru este vazut drept un om de mare caracter şi cu o mare competenţă profesională.
Nominalizarea aceasta a fost o provocare în primul rând pentru Cătălin Predoiu la care el a răspuns . Prea puţin legat de P.N.L. deşi a fost candidat la Parlament din partea liberalilor, Predoiu a fost tentat nu doar de o funcţie ci şi de perspectivele pe care aceasta i le deschide. Într-o societate precum cea românească în care clasa politică are o credibilitate redusă, exercitarea cu succes a unui mandat precum cel de la justiţie din partea unei mari coaliţii, dublată şi de calitatea de independent face din ministrul justiţiei un actor politic mai important decât putem sa ne închipuim. Dacă la toate acestea mai adăugăm şi bunele relaţii despre care se vorbeşte deja că le-ar avea la Bruxelles, putem să presupunem că liberalul autosuspendat de la justiţie are toate uşile politicii româneşti deschise inclusiv pe cea de la Cotroceni din 2009 sau de  peste cinci ani.  Cei care poate au în vedere un asemenea scenariu pierd din vedere faptul că întreaga aură a ministrului Predoiu, pe care se pregătesc s-o contruiască,  e deja afectată de faptul că părăsind un partid în clipa în care acesta nu mai era la putere, el pastrându-si funcţia deţinută, s-a comportat asemănător unui mare număr de politicieni români. .