Luat cu nebunia actualei campanii electorale am uitat să fac măcar o scurtă referire la ziua de 17 noiembrie 1987, o zi datorită căreia românii au căpătat un motiv în plus să fie mândri de ei înÅŸiÅŸi. ObiÅŸnuiÅ£i să vorbim despe regimul comunist doar în decembrie, uităm că în noiembrie 1987 un număr important de salariaÅ£i din BraÅŸov au înÅ£eles că problemele lor sociale aveau o puternică amprentă politică ÅŸi că regimul comunist trebuia îndepărtat.  Din păcate restul ţării nu a schiÅ£at nici un gest de solidaritate cu ei preferând să tacă pentru încă doi ani. Curajul acelor oameni de a striga “Jos Comunismul !”,”Jos CeauÅŸescu! ” ar trebui mai des invocat ÅŸi apreciat ca atare.  Pentru toÅ£i cei care au avut de îndurat ulterior zilei de 17 noiembrie reprimările unui regim odios, îndrăznesc să le dedic următoarea melodie. http://www.trilulilu.ro/Vlady/5824b2a52cda18

                   ÃŽn vânătoarea după vedete din perioada de precampanie, P.D.-L a recrutat în oastea marelui căpitan şi un general, fost ÅŸef al S.I.E, Ioan TalpeÅŸ. Dragostea lui faţă de Traian Băsescu ÅŸi nu în ultimul  rând împărtăşirea aceleeaÅŸi viziuni doctrinare l-au determinat să se înscrie în partidul prezidenÅ£ial. Crede oare cineva într-o asemenea explicaÅ£ie? Eu cred că nu dar, fostul senator pesedist nu ezită să facă astfel de mărturisiri.  Devenit nu doar popular dar ÅŸi creÅŸtin democrat, TalpeÅŸ nu-l  poate uita pe fostul său ÅŸef, Ion Iliescu faţă de care îşi exprimă admiraÅ£ia atât pentru modul în care a gestionat situaÅ£ia la revoluÅ£ie dar ÅŸi în timpul mineriadelor. Cu doi părinÅ£i politici care se află într-un război serios de mai mulÅ£i ani Talpeş trăieÅŸte o “adevărată” dilemă.  Sunt curios însă cum reacÅ£ionează Traian Băsescu în faÅ£a acestor mărturisiri “sincere” ale generalului TalpeÅŸ.

   http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5151436-video-candidatul-ioan-talpes-zbate-intre-basescu-iliescu-admir-respect-dar-condamn-devenit-prieten-patriciu-voiculescu.htm?cfnl=

                  Având experienţa anilor trecuţi, toţi cei  care am fost implicaţi într-o campanie electorală  ştim că în timpul desfăşurării ei, se pot întâmpla diferite lucruri. Unii candidaţi uită ce au promis în alegerile anterioare, alţii cred în disperarea lor că dacă oferă sacoşe cu mâncare şi băuturi alcoolice lumea îi va şi  vota.  Sunt şi candidaţi care, în ciuda faptului că datorează unei formaţiuni politice, naşterea lor ca oameni politici, se remarcă prin atacuri de joasă speţă împotriva acesteia crezând că, în felul acesta capătă credibilitate. Ultima observaţie pare a fi specializarea domnilor de la P.D.-L., partidul fără ideologie şi doctrină dar care se vede deja câştigătorul alegerilor din 30 noiembrie. Dându-şi seama că nu pot lua multe voturi doar invocând mereu pe marele cârmaci de la Cotroceni, pedeliştii  au schimbat strategia coborând nivelul nu doar al dezbaterilor publice, ci şi pe acela al campaniei electorale. Invocarea lui Dumnezeu într-un ziar electoral şi utilizarea manelelor pe post de vehicul electoral http://www.trilulilu.ro/Henny/f0e8f6b8a962bd arată în opinia mea disperarea susţinătorilor lui Traian Băsescu în privinţa faptului că după alegerile de peste două săptămâini se vor afla în afara jocului politic. În aceste condiţii mă întreb cât de jos se poate coborî în această campanie? 

                   Traversând Å£ara în câteva zile pe un traseu IaÅŸi-BucureÅŸti-Craiova-Sibiu-BraÅŸov-IaÅŸi am avut ocazia să văd o parte a campaniei electorale în plină desfăşurare( mă refer evident la bannere, mesh-uri). SenzaÅ£ia pe care am avut-o a fost aceea a unei trageri la indigo a mesajelor transmise. ÃŽnÅ£eleg din ce mai apare prin presă că sunt câteva companii mari care fac campaniile electorale la mai mulÅ£i canidaÅ£i ÅŸi la mai multe partide dar parcă prea seamănă între ele.  Sintagma cea mai des folosită este “om al locului” sau “el este dintre voi” cu variante  “sibieni, votaÅ£i un sibian !”, sau ” un braÅŸovean pentru BraÅŸov”. Am citat din memorie evident.  Chestiunea aceasta cu identitatea locală care se doreÅŸte a fi transmisă prin astfel de mesaje este o consecinţă directă a votului uninominal numai că apare o întrebare pe care o considerăm firească ÅŸi anume unde sunt elementele de identitate ideologică din mesaje precum cele amintite.  O deosebire între candidaÅ£ii diferitelor partide există totuÅŸi.  Astfel, dacă pentru canidaÅ£ii liberali se poate constata existenÅ£a unui al doilea mesaj care diferă de la un liberal la altul, în cazul P.S.D. reprezentanÅ£ii săi vorbesc toÅ£i despre “grija pentru cei mulÅ£i” iar în privinÅ£a P.D.-L. am observat utilizarea la saturaÅ£ie a celebrului imn, a figurii lui Stolojan ÅŸi a imaginii unui personaj local important asociată candidatului.

ÃŽn acelaÅŸi periplu nu am putut să nu constat prezenÅ£a scăzută în media dar nu doar aici,  a candidaÅ£ilor P.R.M . ÅŸi P.N.G. Sper ca acesta să fie semnalul igienizării clasei politice româneÅŸti, iar începând din 30 noiembrie să putem vorbi la “trecut” despre cele două partide.

 În aceste condiÅ£ii ne întrebăm dacă o campanie ”ÅŸablon” împreună cu impresia care se conturează tot mai mult ÅŸi anume că noii parlamentari seamănă destul de mult cu aleÅŸii locali prin angajamentele pe care ÅŸi le iau, vor contribui sau nu la aducerea unui număr important de alegători la urne pe 30 noiembrie.    

                   Uitându-mă zilele acestea pe mai multe site-uri am descoperit unul interesant ÅŸi provocator prin subiectele pe care le aruncă în piaÅ£a ideilor politice http://misesromania.org/ Unul din textele publicate aici în urmă cu mai mult timp îl consider de mare actualitate pentru societatea românească ÅŸi când spun asta mă gândesc la tipul de învăţământ pe care îl dorim pentru România. ObiÅŸnuiÅ£i ca în clipa în care ne referim  la sistemul educaÅ£ional românesc să avem în vedere salarizarea de aici ÅŸi dotarea materială existentă, trecem prea uÅŸor peste o chestiune la fel de importantă precum primele două ÅŸi anume “profilul“ învăţământului românesc. Deloc întâmplător, Å£inând cont de  tradiÅ£ia existentă, spaÅ£iul american ne oferă prin lucrarea “Manifestul liberal” a lui Murray N. Rothbard o analiză severă asupra sistemului public de învăţământ din S.U.A. Câteva din problemele ridicate aici precum obligativitatea învăţământului până la o anumită vârstă, tendinÅ£a guvernelor de a realiza o anumită uniformizare prin sistemul de învăţământ a cărui finanÅ£are o asigură precum ÅŸi distanÅ£a care se creează în destule cazuri între cerinÅ£ele autorităţilor ÅŸi nevoile reale ale copiilor sunt doar câteva teme serioase de meditaÅ£ie ÅŸi  pentru noi. Acesta este motivul pentru care vă recomand pentru lectură Manifestul liberal   http://misesromania.org/278.

                   Dovedindu-se acelaÅŸi spirit analitic, echilibrat, Daniel Dăianu a publicat o excelentă analiză pe 21 octombrie în “European Voice” preluată de “Dilema Veche”, în numărul 246 din 30 octombrie, care poate fi considerată într-o atmosferă înfierbântată precum cea pe care o resimÅ£im tot mai mult, o veritabilă lecÅ£ie de economie. Nu pot decât să sper că, un profesionist precum Daniel Dăianu va avea o poziÅ£ie importantă în viitorul guvern chiar dacă, el nu are prea multe din “calităţile” celor care fac politică în România de azi.

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=246&cmd=articol&id=9389

                   SituaÅ£ia economică internaÅ£ională ÅŸi intervenÅ£iile mai multor state pentru salvarea unor bănci importante a readus în prim planul dezbaterilor economice de specialitate un subiect interesant ÅŸi anume rolul statului în societatea contemporană. Pentru o societate precum cea românească în care, împotriva ideologiilor de dreapta s-a vituperat încă din 1990 cu o adevărată mânie proletară, nu putea fi un moment mai prielnic pentru ca vaÅŸnciii reprezentanÅ£i ai stângii să scoată capul la suprafaţă. “Condamnarea” liberalismului ca ideologie, este din nou în vogă ÅŸi pentru că, multă lume pune semnul egal între liberalism ÅŸi forma sa clasică, reprezentanÅ£ii stângii de la noi ÅŸi de aiurea începând deja  să prezinte criza actuală ca fiind o expresie a unor politici provenite din liberalismul clasic. Nimic mai fals. Nicăieri în lume liberalismul clasic nu a depăşit faza sa teoretică iar politicile publice au fost adaptări ale acestuia în funcÅ£ie de specificul fiecărei societăţi. Dincolo de asta, celor care vorbesc despre faptul că astăzi am fi “victimile” liberalismului clasic le aducem aminte de politicile de asistenţă socială practicate în întreaga perioadă post-comunistă în Europa Occidentală văzute ca modalităţi de stopare a influenÅ£ei ideologiei comuniste ÅŸi-i întrebăm dacă nu cumva măcar într-o anumită măsură au avut ÅŸi ele o contribuÅ£ie la situaÅ£ia de azi. Acelor care vorbesc despre liberalism sălbatic la noi le spunem doar că, în România, liberalismul a promovat în perioada sa de glorie un anumit intervenÅ£ionism care presupunea stimularea unor ramuri economice ÅŸi că niciodată nu s-a pus problema unei retrageri totale a statului, care ar putea fi considerată esenÅ£a acestui tip de liberalism mult incriminat. Dacă cineva ne-ar întreba azi cum trebuie să se raporteze statul la economia contemporană am spune simplu- asemeni unui stat capitalist pentru că, aÅŸa cum se afirmă adesea că remediul la deficitul de democraÅ£ie este ÅŸi mai multă democraÅ£ie aÅŸa spunem ÅŸi despre criza actuală-soluÅ£ia e mai multă economie de piaţă ÅŸi nicidecum  soluÅ£ii cu un stat maximal.

                  Un articol publicat în ediţia de ieri a ziarului Cotidianul  arată foarte clar cum criza economică cuprinde treptat un număr tot mai mare de judeţe din România.  În aceste  condiţii mă întreb cât de inconştienţi pot fi cei care susţin în continuare mărirea salariilor pentru profesori cu 50% şi mai ales până unde poate merge demagogia lor. Văzând harta judeţelor cu probleme constant că Iaşul lipseşte de pe ea.  Această situaţie nu se datorează fapului că am avea aici vreun miracol economic ci pentru că, în oraşul nostru nu avem investitori importanţi care să fi dezvoltat vreun domeniu economic predispus acum să înregistreze şi el efectele crizei mondiale. Importantele hipermarketuri din oraş cunosc încă momente de glorie care probabil vor mai dura până după sărbătorile de iarnă. Ce se va întâmpla însă după acest moment rămâne o întrebare la care ar trebui să răspundă cei care au astăzi o  poziţie de decizie în judeţ dar şi cei care vor să-şi asume una după alegerile din 30 noiembrie.

http://cotidianul.ro/criza_economica_judet_cu_judet-64140.html