Manifestările ce au avut loc zilele acestea în Bucureşti cu ocazia a 549 de ani de la atestarea oraşului, ne fac să ne gândim la modul în care se desfăşoară sărbătorile Iaşului. Având în vedere ce se întâmplă în jurul zilei de 14 octombrie, în oraşul nostru, am urmărit cu atenţie relatările din presa naţională despre spectacolele de teatru, concerte, parade,  proiecţii de filme şi focuri de artificii.  Fanfarele şi spectacolele de stradă cu taraf  nu au lipsit nici ele alături de o iniţiativă mai veche şi anume aceea a deschiderii muzeelor pe timpul nopţii. Pentru toate acestea nu e nevoie decât de implicare a autorităţilor locale şi cointeresarea mai multor instituţii ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul culturii. Dat fiind faptul că până la 14 octombrie nu mai este prea mult timp, sugerez să facem repede o chetă pentru a putea cumpăra un bilet de tren spre Bucureşti pentru primarul Nichita. Dacă va ajunge la timp poate va putea să afle cum poţi oferi celor care te-au votat şi altceva decât mici şi fotbal de ziua lor. 

 

                   PreocupaÅ£i să stopeze migraÅ£ia aleÅŸilor locali, parlamentarii români nu au manifestat până în prezent nici un interes pentru a bloca fuga de la un partid la altul care are loc în fiecare legislatură. Dincolo de faptul că legea despre care se spune că opreÅŸte transferurile din politica locală, este în opinia mea una neliberală în sensul că leagă practic consilierii locali ÅŸi judeÅ£eni de conducerea partidelor din care fac part prin noÅ£iunea de “retragere a sprijinului politic” normal ar fi să avem o reglementare similară ÅŸi pentru parlamentari. ÃŽn aceste condiÅ£ii nu pot decât să salut iniÅ£iativa deputatului P.D.-L. Ion Olteanu de a face ceva ÅŸi în acest sens chiar dacă nu cred că ea va obÅ£ine validarea Parlamentului. Pentru că o lege prin care un lider politic odată ce-ÅŸi părăseÅŸte formaÅ£iunea politică în numele căreia a candidat, va trebui ca la alegerile următoare să se prezinte drept candidat independent, ar responsabiliza puÅ£in clasa politică nu pot decât să spun ” Doamne ajută!”

                Ziare.com a publicat astăzi un interviu cu una din tinerele liberale care, în opinia mea vor face o figură frumoasă nu doar în campania care se apropie ci ÅŸi în următoarele competiÅ£ii politice. ConÅŸtientă de calităţile pe care le are, Alina Gorghiu arată de mai mult timp prin activităţile pe care le desfăşoară nu doar în colegiul său ci ÅŸi în partid că nu este doar o bună profesionistă în meseria ei ci are cunoÅŸtinÅ£e ÅŸi despre cum se poate face o politică modernă. Într-o societate în care misoginismul este încă un curent în vogă,  a face politică femeie fiind,  reprezintă un adevărat curaj. În faÅ£a acestei situaÅ£ii ea nu adoptă un ton plângăcios aÅŸa cum am văzut că fac destule doamne din politica românească. DeclaraÅ£iile ÅŸi atitudinile ei publice demonstrează că în politica românească este loc ÅŸi pentru un alt model politic feminin decât cel reprezentat de Elena Lupescu, pardon Elena Udrea, iar pentru asta nu mai pot spune decât “Jos pălăria !”. 

http://www.ziare.com/_b_Interviu_Ziare_com_b_Alina_Gorghiu_Politica_nu_va_mai_fi_un_teren_de_joaca_al_barbatilor-416342.html

                O ÅŸtire difuzată de ziare.com în urmă cu trei zile făcea trimitere la o declaraÅ£ie a arhitectului ÅŸef al Capitalei, Gheorghe PătraÅŸcu potrivit căreia capitala va arăta ca un oraÅŸ modern peste 30 de ani pentru că în următoriii trei ani se va construi ce s-a autorizat până acum. Ca de fiecare dată, când aflu despre astfel de discuÅ£ii încerc să fac o comparaÅ£ie cu oraÅŸul în care trăiesc. Constat mereu însă, existenÅ£a unei distanÅ£e importante între ce se întâmplă pe alte meleaguri comparativ cu IaÅŸul. Dincolo de lipsa unui proiect urbanistic serios din care să putem afla cum vor evolua lucrurile ÅŸi din această perspectivă, constat cu tristeÅ£e ÅŸi un uriaÅŸ dezinteres din partea societăţii civile pentru modul în care arată astăzi IaÅŸul sau cum va evolua el în anii următori. Revista “22″ a publicat în mai multe numere, în ultima vreme, articole despre organizarea unor dezbateri la care reprezentanÅ£i ai autorităţilor locale împreună cu O.N.G-uri de profil, analizează diferite proiecte de urbanism. Chiar dacă poate multe dintre ele rămân la stadiul de proiect, astfel de dezbateri arată că oamenilor le pasă cum se prezintă din punct de vedere urbanistic oraÅŸul lor. Fără să simtă vreo presiune politică sau civică, nepăsarea administraÅ£iei locale faţă de imaginea “capitalei Moldovei”ÅŸi  agresiunea clădirilor de diferite mărimi asupra spaÅ£iului verde, nu mai trebuie să mire pe nimeni. ÃŽn timp ce, arhitectul-ÅŸef al BucureÅŸtiu-lui, îşi exprimă îngrijorarea pentru ceea ce el numeÅŸte a fi criza capitalei, pentru lipsa unui  brand  ÅŸi a unei  insuficiente valorificări a patrimoniului ,  edilul ÅŸef al IaÅŸului afiÅŸează în faÅ£a uneii sufocări vizibile a oraÅŸului în care trăim, o liniÅŸte care se apropie din ce în ce mai mult de o stare vecină cu nesimÅ£irea. Despre existenÅ£a unui brand sau a unui proiect de valorificare a patrimoniului de care dispunem, nu mai zicem nimic. Bine că a început Poli să dea semne de revitalizare, că doar fotbalul e emblema acestui oraÅŸ.             

 

Apropierea sfârÅŸitului de an reprezintă pentru un număr important de români un moment dureros deoarece, el este asociat cu pierderea unor fiinÅ£e dragi pentru ei, dispărute la revoluÅ£ie. De 18 ani, instanÅ£ele judecătoreÅŸti din România îşi demonstrează “incapacitatea” în privinÅ£a soluÅ£ionării dosarului revoluÅ£iei, la acesta adăugându-se ÅŸi acela al mineriadei. Cum apropierea alegerilor va bloca iarăşi funcÅ£ionarea normală a mai multor instituÅ£ii din România, printre care la loc de cinste se află ÅŸi justiÅ£ia, preocuparea unor O.N.G.-uri precum AsociaÅ£ia “21 decembrie 1989″ sau AlianÅ£a Civică, pentru evitarea amânării infinte a rezolvării dosarelor amintite este firească. Ideea strecurată nu ÅŸtim de cine, bănuim doar, că ar fi bine să se ia în calcul varianta amnistiei pentru acÅ£iunile din decembrie 1989 ÅŸi iunie 1990 a fost respinsă categoric de Ministerul JustiÅ£iei la întâlnirea de miercuri cu reprezentanÅ£ii O.N.G.-urilor amintite,  ea fiind în opinia mea o uriaşă lipsă de respect faţă de memoria celor dispăruÅ£i. LiniÅŸtea după care tânjesc unii, dornici ca aceste dosare să fie închise pentru totdeauna nu poate fi obÅ£inută prin ascunderea adevărului sub preÅŸ.  ÃŽntârzierea pronunţării unei sentinÅ£e definitive în privinÅ£a celor două dosare este un cartonaÅŸ roÅŸu pentru întreaga clasa politică. Celor care ne vor spune că activitatea justiÅ£iei nu poate fi influenÅ£ată de politic, le vom spune că afirmaÅ£ia lor nu este întemeiată pentru că avem dimpotrivă în toÅ£i aceÅŸti ani numeroase dovezi ale implicării politicului în justiÅ£ie care duc, tot mai mult, la pierderea încrederii românilor ÅŸi în clasa politică dar ÅŸi în justiÅ£ie. Ceea ce sper este ca sfârÅŸitul de mandat al lui Cătălin Predoiu să coincidă măcar cu începerea scoaterii adevărului la lumină într-o problemă pe care eu, alături de alÅ£ii, o consider o adevărată rană a României.

                   Pentru cei care mai  aveau vreo îndoială asupra tipului de campanie pe care-l vom avea iată că presa de azi ne furnizează deja primele informaÅ£ii. Dezvăluirile de astăzi nu sunt chiar niÅŸte dezvăluiri ci mai mult niÅŸte semnale probabil către anumite persoane pentru a se “cuminÅ£i”. Dacă acum e vorba despre P.S.D. nu înseamnă că în zilele următoare nu vom avea astfel de ” delicii ” cu ÅŸi despre reprezentanÅ£ii altor partide. Din acest motiv întrebarea mea este dacă sunteÅ£i pregătiÅ£i pentru bal pentru că avem semne că el este gata să înceapă ? 

 http://www.cotidianul.ro/un_film_porno_baga_frisoane_in_psd-58686.html

                   Bucuros că a scăpat de confruntarea cu justiţia, Adrian Năstase a găsit în ultimul timp răgazul necesar pentru elaborarea unor scenarii postelectorale dar şi pentru creionarea unei noi constituţii în care preşedintele României să aibă atribuţii limitate comparativ cu acelea ale premierului şi parlamentului. Mărturisesc mai întâi că şi eu cred că România are nevoie de o republică parlamentară( prima mea opţiune fiind aceea a unei monarhii, constituţionale evident) datorită antecedentelor existente în societatea românească în privinţa comiterii de abuzuri, când puterea a fost concentrată doar în mâinile unei singure persoane. Motivul pentru care Năstase propune un asemenea proiect îl bănuim cu toţii şi este legat în mod evident de temerea lui că nu va ajunge vreodată la Cotroceni iar dorinţa lui de a mai controla România aşa cum a făcut-o în intervalul 2000-2004 nu se va mai realiza. O formulă în care guvernarea şi responsabilitatea ei este decisă în urma jocului politic cu tot ce presupune el, poate stimula apariţia unui cadru mai larg de manifestare pentru fostul prim-ministru.

ConÅŸtient că visele lui de preamărire nu se pot împlini dacă nu calculează atent fiecare miÅŸcare politică, Năstase a început să facă ochi dulci P.N.L. fără a manifesta o adversitate totală faţă de P.D.-L.  Ceea ce altădată părea de neconceput astăzi se prezintă ca un scenariu tot mai plauzibil. Abil, Năstase, ÅŸi nu doar el, încearcă să fructifice nemulÅ£umirile existente în rândurile liberalilor faţă de Traian Băsescu dar ÅŸi ideea unor liberali, potrivit căreia viitoarea guvernare nu se va putea realiza fără sprijinul lor. ÃŽntrebarea care apare este dacă adversitatea faţă de un lider politic, justificată în cea mai mare parte, poate fi un argument suficient de puternic pentru ca liberalii să se alăture unei forÅ£e politice diferită ca orientare ideologică, practici politice ÅŸi chiar ca parcurs politic al liderilor importanÅ£i. Eu unul cred că nu. Aprecierile pe care astăzi Năstase le aduce guvernului liberal potrivit cărora “Ca partid, P.N.L. acÅ£ionează ca o formulă de dreapta, dar ca guvern reacÅ£ionează ca o formulă de stânga. La guvernare ei se apropie mai mult de centru” nu ar trebui să încânte pe liberali pentru că ele nu fac decât să ajute foarte mult P.D.-L. pentru a se putea prezenta în continuare ca singurul partid de dreapta. Ceea ce mă surprinde este faptul că unii lideri ai P.N.L. îşi imaginează că, într-o formulă guvernamentală cu P.S.D. vor putea fi altceva decât vioara a doua sau că vor putea impune anumite reguli unui guvern condus de social-democraÅ£i, deÅŸi acelaÅŸi Năstase a anunÅ£at că partidul său nu va face prea multe concesii nici P.N.L. ÅŸi nici P.D.-L. Ideea că P.N.L. ar putea fi fata în casă a copiilor de suflet ai lui Ion Iliescu pe mine mă sperie cumplit la fel ca ÅŸi neperceperea faptului că după o asemenea asociere,  imaginea liberalilor va intra pe un puternic trend descendent.

                    Mai multe ziare din săptămâna aceasta au dat ca sigură informaÅ£ia potrivit  căreia  fostul prim-ministru Petre Roman după mai multe căutări ÅŸi încercări ba cu ForÅ£a Democrată, ba cu postura de lider al social democraÅ£iei româneÅŸti la braÅ£ cu Ion Iliescu, sau mai nou cu pensionarii, a decis să se facă liberal. După ce a denunÅ£at cu mânie proletară moÅŸierimea ÅŸi burghezia din partidele istorice în 1990, după ce a îndemnat mulÅ£imea să-i sfâşie pe oameni precum Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu sau Sergiu Cunescu chiar la 1 decembrie(1990) prin instigări de cea mai joasă speţă,  ÅŸi nu în ultimul rând după contribuÅ£ia avută la reprimarea PieÅ£ei Universităţii, fostul lider democrat demostrează că are mult tupeu dacă acum, a ajuns  în P.N.L.  Dacă Roman are însă dreptul să ceară ce doreÅŸte, nu înÅ£eleg raÅ£ionamentul care a stat la baza deciziei de a-l primi ÅŸi promova în acelaÅŸi timp. Nu exagerez când spun că P.N.L. îl va promova pe Roman pentru că în acest moment imaginea lui este zero. Trecutul recent a demonstrat suficient de mult ce fel de lider politic este Roman atât în momentul în care a plecat din P.D. după ce a pierdut preÅŸedinÅ£ia partidului pe care l-a fondat, dar iată ÅŸi acum când se pare că a negociat doar pentru el.   Mă întreb în acelaÅŸi timp în ce măsură criticile pe care P.N.L. ÅŸi le va atrage după numirea lui ca  Inalt Reprezentant al Guvernului României pentru românii din străinătate, în cadrul Cancelariei primului-minsitru, în condiÅ£iile în care se ÅŸtie despre candidatura lui la Senatul României,  vor putea fi  “compensate” în planul imaginii în  vreun fel.  Când spun asta mă gândesc că flaneaua roÅŸie de la RevoluÅ£ie s-a uzat, zâmbetul nu mai e acelaÅŸi iar  fetele de la APACA au ieÅŸit la pensie. 

Tare mi-e teamă că singurul raÅ£ionament pentru care liberalii au făcut o asemenea miÅŸcare a fost adversitatea lui Roman faţă de Traian Băsescu. Aceasta ar fi o mare greÅŸeală nu doar pentru că numărul de adversari ai preÅŸedintelui  este foarte mare iar eu sper să nu-i văd pe toÅ£i în P.N.L. ci ÅŸi datorită existenÅ£ei unui număr important de liberali care pot, dacă doresc ÅŸi ei, să reprezinte o alternativă la actualul locatar de la Cotroceni fără a reîncălzi o ciorbă, aÅŸa cum este în opinia mea, Petre Roman. Dacă acesta este însă argumentul avut în vedere, au aÅŸ propune cooptarea unui adversar mult mai puternic ÅŸi anume pe Adrian Năstase. ÃŽn felul acesta, cu siguranţă, nimeni nu ar mai înÅ£elege nimic din ceea ce se întâmplă în viaÅ£a politică românească. Până atunci lansez un apel public “DaÅ£i-i vă rog o slujbă lui Petre”,  poate lasă P.N.L.-ul în pace.