Aş minţi dacă nu aş recunoaşte că nu am aşteptat cu o oarecare emoţie rezultatul discuţiilor de duminică din B.P.N. al P.N.L. şi mai apoi din Delegaţia Permanentă. Spun asta pentru că dincolo de performanţa lor guvernamentală, liberalii au avut mereu, nu doar după 1989, puternice tendinţe centrifuge. Declaraţiile inabile ale premierului care în primele sale apariţii televizate în loc să remarce doar scorul bun obţinut de partid a ţinut să facă trimitere la sancţionarea celor cu rezultate slabe, însoţite şi de anunţul pripit al unei noi candidaturi a domniei  sale la preşedinţia partidului, constituiau premise suficiente pentru un conflict serios în familia liberală. Aceasta mai ales pentru faptul că, rivalitatea dintre cei doi protagonişti Orban-Tăriceanu, nu era un secret pentru nimeni. Dovedind că au învăţat ceva din greşelile trecutului, conducerea liberalilor a găsit o măsură diplomatică pentru sancţionarea filialei din Bucureşti dar şi a celorlalte care au obţinut rezultate slabe, transformând astfel un moment aşteptat de multă lume ca un moment în care focul începea să ardă din nou, într-unul de firească analiză.

Câteva observaÅ£ii merită a fi făcute. Mai întâi aÅŸ vrea să spun că dincolo de raÅ£iunea care a dominat de această dată în familia liberală, sunt câteva lucruri care nu mi-au plăcut. AÅŸ fi vrut înainte de toate să văd la Ludovic Orban, un gest care ar fi contribuit cu siguranţă la creÅŸterea credibilităţii sale ÅŸi anume asumarea clară a eÅŸecului, concretizată în demisia sa. Chiar dacă s-a simÅ£it încolÅ£it imediat după alegerile din 1 iunie, o declaraÅ£ie precum cea în care afirma că el nu cunoaÅŸte instituÅ£ia demisiei a  făcut cu siguranţă mult rău imaginii sale. Accepatarea calmă a deciziei luate de forul superior al partidului a mai atenuat pentru mine, puÅ£in, din impresia negativă creată de refuzul demisiei. ÃŽn acelaÅŸi timp, neincluderea lui Orban în noul comitet de conducere a P.N.L. BucureÅŸti, aflarea acestei situaÅ£ii de la presă şi aplicarea unor artificii precum aducerea ministrului sănătăţii de la MureÅŸ la BucureÅŸti pentru redresarea situaÅ£iei din capitală, mă fac să cred în posibilitatea ca premierul să fi aÅŸteptat o ocazie precum cea oferită de rezultatul nesatisfăcător al alegerilor , pentru a obÅ£ine un ascendent important asupra unuia din posibilii  săi contracandidaÅ£i la preÅŸedinÅ£ia PNL, în primăvara lui 2009. Dincolo de faptul că asemenea desfăşurări de forÅ£e pot crea impresia unei “lucrături ” politice, ele sunt practic ocazii pierdute pentru potenÅ£area rezulatelor bune obÅ£inute la aceste alegeri. Dacă sunt acum liniÅŸtit este pentru faptul că astăzi, spre deosebire de perioada anterioară anului 1989, nimeni nu mai poate rămâne veÅŸnic într-o funcÅ£ie indiferent ce ar face.