Chiar dacă apropierea de momentul meciului de fotbal disputat de România împotriva Olandei poate produce impresia că titlul de mai sus “trimite” la pierderea unei ocazii importante pentru echipa naţională de a realiza o performanţă deosebită, vreau să fac la câteva zile de la turul doi alegerilor, câteva comentarii, pe seama ratării de către ieşeni a unei şanse de a depăşi stadiul de oraş medieval.

 Am spus-o încă din momentul lansării candidaţilor P.N.L. pentru consiliul local că prin modul în care vor vota, concetăţenii noştri vor alege între un mod de a conduce oraşul asemănător cu acela de admnistrare al unui bloc şi acela al unei afaceri de succes. Fără a minimaliza munca pe care o fac cei din prima categorie, Iaşul ar fi meritat măcar pentru următorii patru ani un altfel de primar decât Gheorghe Nichita ce nu are nici un element care să ne facă să sperăm că el va deveni vreodată un adevărat  manager. Am înţeles după câteva zile de la alegeri de ce ministrul Educaţiei Cristian Adomniţei nu a reuşit să câştige fotoliul de la Palatul Rosnovanu : prea tânăr pentru gusturile ieşenilor, membru al unui guvern criticat pe drept şi pe nedrept,( motivele ar putea continua) dar am crezut că un om matur, care venea cu un C.V. profesional bine conturat şi cu o anumită experienţă politică va fi preferat unui om care până nu a venit la partidul-stat luase în două competiţii electorale pentru funcţia de primar în jur de 5%, iar ca director al uneia din marile regii ale oraşului demonstrase până la preluarea fotoliulului  de primar că nu are nici o calitate pentru a deveni primarul de care avea nevoie Iaşul. Nu am fost un mare admirator al domnului Dumitru Oprea din câteva motive. Primul ar fi legat de modul în care a forţat plecarea din PNL, atacurile la adresa formaţiunii pe care a condus-o,  injuriile la adresa lui Cristian Adomniţei din timpul campaniei, amestecul politicului cu religia, tendinţa spre lucruri “grandioase”( precum tablourile lui Balasa) şi nu în ultimul rând un spirit puţin înclinat spre dialog. Nu pot să trec prea uşor nici peste acceptarea de către Dumitru Oprea a asocierii cu nişte tovarăşi plecaţi din P.S.D. cu puţin timp înainte de alegeri şi reconvertiţi brusc la dreapta politică românească.

Toate acestea nu mă împiedică să cred că macar şi pentru necesitatea de a produce o schimbare în administraţia Iaşului ar fi fost util ca oraşul nostru să aibă un alt primar. Nu putem trece nici peste faptul că experienţa europeană pe care  Dumitru Oprea o are, ar fi putut fi o premisă importantă pentru grăbirea modernizării  oraşului nostru, atât de mult întârziată. 

Îndrăznesc să afirm că Dumitru Oprea a pierdut alegerile de la Iaşi pe mâna lui, datorită unor greşeli cauzate de rigiditatea sa sau unor sfaturi neinspirate . Întrebarea care apare este însă dacă prin aceasta înfrângere, a pierdut doar Dumitru Oprea sau şi  Iaşul.