Ieri, Casa Regală din România a sărbătorit 60 de ani de la consfinÅ£irea căsătoriei Regelui Mihai cu Regina Ana. Comentariile pozitive pe marginea acestui eveniment au fost o surpriză pentru mine.  Ea se datorează faptului că eu unul nu am uitat momentele în care Regelui Mihai nu i s-a permis în anii 90 să revină în Å£ară, ca urmare  a dispoziÅ£iilor date de liderii eÅŸalonului doi ai Partidului Comunist Român ce preluaseră puterea în 1989, excelent reprezentaÅ£i de Ion Iliescu ÅŸi Petre Roman. Speriat de succesul înregistrat de vizita întreprinsă de Regele Mihai cu ocazia sărbătorilor de PaÅŸte din 1992, Ion Iliescu a făcut tot ce a putut pentru a bloca reintrarea suveranului român în propria Å£ară. PuÅ£ini intelectuali ÅŸi lideri politici au avut ” curajul ” necesar să protesteze faţă de abuzurile comise de regimul Iliescu în privinÅ£a Regelui Mihai ÅŸi asta pentru că retorica folosită de liderii F.S.N.,  indiferent de forma sa de exprimare, cuprindea nu doar în timpul campaniei electorale, trimiteri consistente la “regimul burghezo-moÅŸieresc” reprezentat de ultimul monarh al României. Atât de puternică a fost întreaga campanie încât până ÅŸi unul din liderii opoziÅ£iei de atunci,  Emil Constaninescu, care beneficiase  în perioada 1992-1996  de un lobby serios din partea Casei Regale , avea să se dezică de Regele Mihai. Mai grav, nici din momentul în care a devenit preÅŸedintele României, Emil Constantinescu nu ÅŸi-a mai adus aminte de suveran.  

                   Repoziţionarea lui Ion Iliescu faţă de suveranul român, din momentul în care a redevenit preşedintele României i-a adus un capital important de imagine pe plan extern aşa că prezenţa lui aseară la un eveniment important pentru Casa Regală nu m-a surprins dar, parcă nu aş fi vrut să- l văd acolo nici pe primul preşedinte postdecembrist şi nici pe Petre Roman, cu o contribuţie la fel de mare în umilirea Regelui.

                   Nu ÅŸtiu din ce motive Traian Băsescu nu a fost prezent la sărbătorea regalităţii româneÅŸti. Dacă lipsa lui se datorează neinvitării sale, atunci spun că a fost o greÅŸeală dar, de aici ÅŸi până la atitudinea manifestată de acesta când a fost întrebat de ce nu a fost prezent, arată că cel puÅ£in două cărÅ£i nu i-au trecut prin mână în perioada în care se afla pe vasul pe care se laudă că l-a condus ÅŸi anume “Codul bunelor maniere” ÅŸi manualul de istorie.