Ieri, Casa Regală din România a sărbătorit 60 de ani de la consfinţirea căsătoriei Regelui Mihai cu Regina Ana. Comentariile pozitive pe marginea acestui eveniment au fost o surpriză pentru mine.  Ea se datorează faptului că eu unul nu am uitat momentele în care Regelui Mihai nu i s-a permis în anii 90 să revină în ţară, ca urmare  a dispoziţiilor date de liderii eşalonului doi ai Partidului Comunist Român ce preluaseră puterea în 1989, excelent reprezentaţi de Ion Iliescu şi Petre Roman. Speriat de succesul înregistrat de vizita întreprinsă de Regele Mihai cu ocazia sărbătorilor de Paşte din 1992, Ion Iliescu a făcut tot ce a putut pentru a bloca reintrarea suveranului român în propria ţară. Puţini intelectuali şi lideri politici au avut ” curajul ” necesar să protesteze faţă de abuzurile comise de regimul Iliescu în privinţa Regelui Mihai şi asta pentru că retorica folosită de liderii F.S.N.,  indiferent de forma sa de exprimare, cuprindea nu doar în timpul campaniei electorale, trimiteri consistente la “regimul burghezo-moşieresc” reprezentat de ultimul monarh al României. Atât de puternică a fost întreaga campanie încât până şi unul din liderii opoziţiei de atunci,  Emil Constaninescu, care beneficiase  în perioada 1992-1996  de un lobby serios din partea Casei Regale , avea să se dezică de Regele Mihai. Mai grav, nici din momentul în care a devenit preşedintele României, Emil Constantinescu nu şi-a mai adus aminte de suveran.  

                   Repoziţionarea lui Ion Iliescu faţă de suveranul român, din momentul în care a redevenit preşedintele României i-a adus un capital important de imagine pe plan extern aşa că prezenţa lui aseară la un eveniment important pentru Casa Regală nu m-a surprins dar, parcă nu aş fi vrut să- l văd acolo nici pe primul preşedinte postdecembrist şi nici pe Petre Roman, cu o contribuţie la fel de mare în umilirea Regelui.

                   Nu ştiu din ce motive Traian Băsescu nu a fost prezent la sărbătorea regalităţii româneşti. Dacă lipsa lui se datorează neinvitării sale, atunci spun că a fost o greşeală dar, de aici şi până la atitudinea manifestată de acesta când a fost întrebat de ce nu a fost prezent, arată că cel puţin două cărţi nu i-au trecut prin mână în perioada în care se afla pe vasul pe care se laudă că l-a condus şi anume “Codul bunelor maniere” şi manualul de istorie.