Spre deosebire de statul medieval, cel modern a avut printre obiectivele sale şi separarea în mod clar a religiei de politică. Din acest motiv, în setul de valori pe care liberalii l-au susţinut de la începuturile lor s-a aflat nu doar libertatea opţiunilor religioase alături de altele, dar şi statuarea unei demarcaţii clare între stat şi biserică. În societatea românească din mai multe motive nu s-a realizat niciodată pe deplin o separare între politică şi religie. După ezitările din secolul XIX şi melanjul dintre cele două războaie mondiale, comuniştii au rezolvat în stilul lor această problemă intervenind brutal împotriva bisericii ca instituţie, a preoţilor şi, nu în ultimul rând, asupra credincioşilor. Revoluţia a demonstrat, din nou, tendinţa noastră a românilor de a cădea dintr-o extremă în alta, şi când spun asta am în vedere modul dizgraţios în care am asistat la spectacole religioase după 1990 în care actorul principal nu mai era un sfânt sau altul al cărui nume era celebrat, ci un politician sau mai mulţi, beneficiari ai prieteniei diferiţilor ierarhi ai bisericii.
Problema religiei în şcoli a ocupat un loc aparte în spaţiul public românesc. Apropierea campaniei electorale a readus în atenţie şi acest subiect. Încercarea ministrului Educaţiei Cristian Adomniţei de a rezolva problema într-un mod european a întâmpinat o critică puternică din partea aceluiaşi cor al detractorilor de serviciu.
După ce la alegerile din vara lui 2004 Gheorghe Nichita a trimis mai multor ieÅŸeni felicitări de PaÅŸti, în care alături de el mai semnau mitropolitul Moldovei ÅŸi preotul de cartier, fapt recunoscut prin 2006 la G.D.S. la o întrebare formulată de subsemnatul,  ca o acÅ£iune de captare a “bunăvoinÅ£ei” electoratului,  iată că eupeanul Dumitru Oprea îl atacă pe candidatul P.N.L., Cristian AdomniÅ£ei, pentru ceva ce acesta nu a făcut, respectiv nu a scos religia dintre disciplinele ce trebuie studiate obligatoriu în învăţământul românesc preuniversitar. Dincolo de gestul absolut politicianist, Dumitru Oprea îşi exprimă în felul acesta opÅ£iunea pentru un amestec pe mai departe între stat ÅŸi biserică, între laic ÅŸi religios, un amestec care ne păstrează în continuare undeva între medieval ÅŸi modern.
Pentru un politician este important ca după terminarea unei campanii electorale să reuşească să-şi onoreze promisiunile, dar şi ca la sfârşitul ei să nu-i fie ruşine de afirmaţiile rostite sau de ce acţiuni a întreprins. Unul dintre cei care a arătat că are o altă faţă decât cea pe care o prezentase ieşenilor, până acum, este Dumitru Oprea, candidatul P.D.-L. la primăria oraşului nostru.