În condiţiile în care vorbim mereu despre Iaşi ca oraş al culturii putem spune că actuala administraţie a avut un mod foarte original de a se raporta la cultură. Când spunem asta nu ne referim doar la faptul că în bugetul oraşului, cultura e „amestecată” cu sportul ci şi la lipsa unei direcţii lesne sesizabilă în evoluţia culturii ieşene. În tot acest timp avem diferite manifestări pentru care costurile financiare sunt mai mereu necunoscute iar finalitatea lor  nimeni nu o poate anticipa. Pe lângă ele avem  proiecte mamut de tipul “Iaşi 600″ concepute pentru a mai deplasa nişte bani spre campania electorală de la bugetul oraşului prin intermediul unor apropiaţi ai lui Gh. Nichita. Cât de mult respectă primarul încă în funcţie statutul de capitală culturală reiese şi din atenţia faţă de siturile de la Hala Centrală care sunt descoperite de mai multă vreme fără a beneficia de atenţia necesară din partea autorităţilor locale. Elocvent pentru grija faţă de cultura ieşeană şi mai ales faţă de ideea de patrimoniu este lipsa unui plan urbanistic general, care să cuprindă nu doar  planuri urbanistice zonale ci şi un  plan de protectie a monumentelor. În lipsa unui asemenea plan au fost posibile tot soiul de încălcări ale legii, prin punerea în umbră a monumentelor de către diferite construcţii, iar în cazul unora dintre ele fiind afectată şi   structura de rezistenţă.  Toate acestea la un loc arată că şi pentru un domeniu precum cel al culturii Iaşul are nevoie de o altă viziune şi  de un alt primar.