Într-o perioadă în care destul de mulţi comentatori şi  analişti susţin cu multă tărie faptul că în administraţie nu este loc de politică şi că soluţiile necesare rezolvării problemelor cotidiene nu au culoare politică am primit cu multă satisfacţie invitaţia G.D.S. de a participa la o dezbatere asupra ecoului pe care îl pot avea doctrinele într-o campanie electorală precum cea în care ne aflăm. Cum dezbaterea urma să fie concentrată asupra dreptei româneşti, aşteptările mele erau foarte mari. Poate de aici şi deziluzia pentru modul în care au evoluat discuţiile.

Mai întâi am fost surprins de prezenţa câtorva lideri importanţi ai P.S.D. la o dezbatere despre dreapta românească. Ţinând cont de faptul că despre locul dreptei româneşti pe scena politică contemporană urma să vorbească Valeriu Stoica, Cătălin Avramescu şi Sever Voinescu existau toate ingredientele necesare pentru o confruntare de idei de nota 10.

Din păcate prea puţin obişnuiţi cu dialogul,  reprezentanţii P.S.D. nu au înţeles nici modalitatea de desfăşurare a întâlnirii aşa că, după câteva intervenţii ale invitaţilor de la Bucureşti,  domnul Simirad împreună cu profesorul de marxism Vasile Baciu au început să vocifereze într-un mod deranjant pentru cei mai mulţi dintre participanţi.

Chiar dacă ÅŸtiam vehemenÅ£a lui Valeriu Stoica ÅŸi a lui Sever Voinescu faţă de P.N.L. am sperat ca dezbaterea să nu fie din nou una în care partidul prezidenÅ£ial se prezintă ca singurul reprezentant adevărat al dreptei iar liberalii care nu au fost atraÅŸi de mirajul marelui cârmaci să fie etichetaÅ£i drept ” dezertori”. Din păcate lucrurile au stat chiar aÅŸa. Am constatat din nou că în locul unor precizări în privinÅ£a doctrinei pe care o invocă, dar care nu există ÅŸi anume cea populară, Valeriu Stoica secondat de Sever Voinescu, a reuÅŸit să facă o propagandă serioasă în favoarea domnului Oprea compromiţând în felul acesta sensul dezbaterii. AÅŸ fi vrut să-l întreb pe Dumitru Oprea dacă  nu are chiar nici un moment de jenă să tot arate cu degetul spre P.N.L. pentru presupusa deviere în timp ce în partidul pe care-l conduce au venit câţiva reprezentanÅ£i de marcă ai “dreptei” româneÅŸti precum Lucian FlaiÅŸer ÅŸi alÅ£i domni foÅŸti membri  P.S.D. până acum câteva luni. ÃŽn aceste condiÅ£ii, nu am mai fost mirat de nonÅŸalanÅ£a manifestată de Vasile Baciu ÅŸi Constantin Simirad când povesteau despre cum au trecut ei săracii de la un partid la altul. O mai puternică pledoarie pentru oportunismul politic românesc nu am mai văzut vreodată.  

Dacă iniţial am crezut că sunt toate elementele necesare pentru o confruntare de idei deosebită, spre final am realizat că am participat la o dezbatere ratată, nu din cauza organizatorilor ci a unora din participanţi care au crezut că se află la o adunare electorală şi nu la o dezbatere organizată de G.D.S.