Cine priveşte atent la evoluţia Iaşului  din ultimii ani, dacă putem vorbi despre o evoluţie, poate constata fără prea mare efort lipsa unei strategii serioase de dezvoltare a acestuia şi  stabilirea câtorva obiective clar definite. Unii, vor spune imediat că un asemenea document există si că el a fost aprobat  chiar  anul trecut de Consiliul Local. Din nefericire, pe lângă faptul că elaborarea lui a costat municipalitatea ieşeană 200.000 euro documentul cu pricina este un cumul de generalităţi care vorbeşte despre integrarea în Uniunea Europeană, conţine aprecieri asupra sistemului comunist considerat drept un sistem ordonat şi are mai multe informaţii despre viaţa politică olandeză. Chiar dacă soluţiile  practice lipsesc, strategia  a fost adoptată prin votul majorităţii de care a dispus Gh. Nichita în actualul consiliu local. Din aceste motive vrem ca în  rândurile următoare să prezentăm câteva observaţii pe marginea documentului cunoscut sub denumirea de „Orizont 2020”.
                  -Deşi Primăria pretinde că strategia este rezultatul unei  colaborări între mai multe O.N.G.-uri, cetăţeni şi lideri ai oraşului care şi-au exprimat punctele de vedere în cadrul unor mese rotunde organizate pe parcursul mai multor ani, puţini sunt ieşenii care să cunoască ceva despre “Orizont 2020″.
                   -Strategia vorbeşte de multe ori despre rolul şi contribuţia cetăţenilor şi mai puţin al administraţiei căreia îi atribuie  doar un rol de stimulare a locuitorilor oraşului ceea ce ar putea crea impresia adoptării unui model de admnistraţie liberal  numai că, spre desoebire de ceea ce presupune acesta, aici  se vorbeşte mai mult despre ce nu poate să facă administraţia locală decât ce poate sau trebuie să facă.
                   -Deşi modelul parcurilor industriale îşi dovedeşte deja de mai mulţi ani viabilitatea în câteva oraşe nu doar din Transilvania dar şi din Moldova , “Orizont 2020″ nu demonstrează nici el o apetenţă prea mare în domeniul iniţiativei private cu excepţia exemplului folosit şi în cazul unor oraşe mici, anume acela al incubatorului de afaceri. Menţinerea la acest nivel demonstrează o încremenire în proiect uşor disconfortantă pentru pretenţiile unui oraş european.
                    -In privinţa culturii, putem spune că şi aici, strategia dezamăgeşte nevorbind despre direcţiile de evoluţie a Iaşului pe plan cultural ci făcând doar trimitere la necesitatea  subvenţionării unor acţiuni culturale. In felul acesta, avem şi explicaţia pentru modul defectuos în care a fost întocmit şi derulat până acum  mult discutatul proiect “Iaşi 600″.
                    -Dacă în privinţa problemelor semnalate mai sus, putem accepta faptul că aprecierea noastră diferită de cea însuşită de Gh. Nichita se datorează unei altfel de percepţii asupra rolului unei administraţii locale, nu credem că exagerăm când afirmăm că autorii strategiei de dezvoltare nu cunosc situaţia reală existentă în acest moment în Iaşi. Afirmaţia noastră se bazează pe câteva elemente. Primul ar fi proiectarea oraşului ca un centru al comerţului interregional prin situarea la frontiera de est a U.E, ignorând în schimb lipsa unei infrastructuri moderne care să-i asigure o comunicare rapidă cu restul ţării şi cu oraşele importante din U.E. dar şi  fenomenul îngrijorător în opinia noastră a  plecării masive din Iaşi, fenomen înregistrat mai ales în ultii ani pe scară largă.
.                   -Dovadă a necunoşterii  situaţiei reale sau nepriceperii este şi includerea în strategia de dezvoltare a oraşului a unor enunţuri teoretice chiar şi pentru probleme grave precum situaţia din transportul local, sistemul de încălzire a oraşului, parcările sau drumurile din Iaşi, soluţiile concrete lipsind . Atunci când trimite la un proiect concret cum este cel privind rezolvarea situaţiei de la C.E.T. nu face altceva decât să se suprapună peste un plan de restructurare deja existent.
                     -Fără a intra în prea multe detalii, lecturând documentul amintit  constatăm  că el este mai mult un inventar de proiecte şi mai puţin trasează o direcţie de dezvoltare sau un plan de acţiune. El continuă o direcţie sesizabilă şi în alte proiecte desfăşurate în ultimii ani la Iaşi de către edilii oraşului şi anume realizarea lui în pripă, doar pentru a putea bifa ceva pe agenda de lucru. Cum să nu credem asta când într-un document ce pretinde că stabileşte direcţiile de evoluţie a oraşului nu există o legatură directă nici măcar cu bugetul pe 2008 iar Iaşul, în ciuda tuturor discuţiilor despre zona metropiltană nu este privit ca parte a acestui proiect ci într-un mod izolat.
                           În condiţiile în care nici măcar  până astăzi ieşenii nu au auzit de un proiect din această strategie care să fie supus dezbaterii publice, cred că după alegerile din 1 şi 15 iunie factorii responsabili din oraşul nostru trebuie  să se decidă rapid asupra direcţiei în care va evolua Iaşul în următorii ani pentru a nu pierde iremediabil legătura cu partea modernă a României.
.