După o pauză mai lungă decât îmi propusesem iniÅ£ial, începând de astăzi revin în blogosferă. Chiar dacă am stat deoparte ceva vreme am fost în continuare atent la ce se întâmplă în arena politică. Am văzut cum unii nu au avut liniÅŸte nici în preajma sărbătorilor de PaÅŸti. Unii au preferat să-ÅŸi arate dragostea faţă de alegători oferindu-le pungi cu produse alimentare, alÅ£ii sticle cu vin iar cei preocupaÅ£i să fure startul pentru competiÅ£ia care începe mâine au jucat pentru câteva zile rolul de promotori ai implicării doamnelor ÅŸi domniÅŸoarelor în politică.  De la BucureÅŸti ni s-a oferit un alt spectacol gen “O scrisoare pierduta” în care actorii principali au fost Sorin Oprescu, Biroul Electoral Municipal, justiÅ£ia română şi vigilenta pensionară, atentă la numărul de semnături strânse de incomodul medic . 

În tot timpul acesta am încercat să mă odihnesc,  să mă încarc cu energie pentru perioada următoare şi să găsesc în mine puterea de a trece peste durerea provocată de pierderea ultimei bunici, dispărută dintre noi cu puţine zile înainte de Paşti. Am realizat astel că prin dispariţia ei am pierdut legătura cu o lume, şi anume cea a copilăriei mele.