Obişnuiţi să prezentăm consecvenţa oamenilor politici drept o calitate, nu prea ştim cum să reacţionăm în faţa unor declaraţii precum cea a lui Ion Iliescu de ieri din momentul lansării candidaţilor P.S.D. pentru alegerile locale din acest an. Înţelegem nevoia de îmbărbătare, specifică oricărei competiţii politice, pe care a resimţit-o Iliescu în momentul în care a văzut o sală precum cea de ieri, plină cu membri şi simpatizanţi dar, de aici şi până la utilizarea unor discursuri de tipul celor din anii 90 cred  că este o cale destul de lungă. Identificarea liberalilor drept exponenţi ai celor mai bogaţi români, când mai toată lumea din ţara asta ştie ce averi au reprezentanţii P.S.D. mi se pare o probă clară a incapacităţii fostului preşedinte de a depăşi ceea ce a învăţat în şcoala de partid. Tot aici a învăţat că doar principiile susţinute de el sunt cele utile societăţii, în timp ce restul sunt o expresie a demaogiei. Nu am crezut niciodată că fostul partid de guvernământ va reuşi să se modernizeze, în primul rând datorită incapacităţii demonstrate în timp, de a trimite acasă pe cei care au făcut ca prin comportamentul lor public  să se vorbească despre stânga românească, o bună perioadă de timp,  în şoaptă . Prin menţinerea unui lider precum Ion Iliescu, care vorba bancului binecunoscut nici nu ştie, nici nu vrea, să aibă o altă abordare asupra vieţii politice, P.S.D. demonstrează în mod clar că este foarte bine ancorat în trecut.