După o prealabilă cugetare am decis să public textul care a stat la baza intervenţiei mele de duminică, din cadrul Adunării Generale a P.N.L. Iaşi.

Dragi colegi,
 

                 De trei ani şi jumătate, P.N.L. încearcă şi reuşeşte cu mari eforturi să asigure guvernarea ţării în ciuda tuturor atacurilor care vin nu doar din partea celor care vorbesc în numele stângii româneşti, dar şi a celor care au realizat un lucru deosebit dar puţin întâlnit pe scena politică europeană şi anume un salt ideologic de la stânga la dreapta, fără a încerca să-şi clarifice poziţia, ci mulţumindu-se doar cu exprimarea adeziunii faţă de ideile emanate de la Cotroceni.
                 Atacat ca şi în trecut dinspre o stângă care se dovedeşte a fi încă nereformată şi destul de mult orientată spre trecutul comunist, pentru că ar promova o politică economică prea liberală, iar dinspre cei care vorbesc în numele unei doctrine inexistente numită populară, că ar avea politici publice de stânga¸ P.N.L. a ştiut din 2005 până în prezent că România are nevoie în acelaşi timp de o politică economică de dreapta fără a ignora însă nevoile celor care, din motive independente de ei, nu-şi mai pot asigura un trai decent.      
                 Dincolo de asta, cred că unul din marile merite ale partidului din care facem parte a fost în ultimii ani păstrarea identităţii sale liberale şi aceasta în ciuda tuturor tentaţiilor care au apărut în faţa unora din foştii noştri colegi sau lideri care au preferat formule hibride de tipul celei care este astăzi P.D.-L. Mai mult decât atât, asumarea cu multă forţă a trecutului nostru istoric, depăşirea momentelor în care, acuzaţi fiind de faptul că ducem o politică prea de dreapta, noi căutam justificări, ne-a adus cred o mai mare credibilitate în ochii electoratului. O dovadă a faptului că această linie a afirmării identităţii noastre, a rolului pe care noi liberalii l-am avut în modernizarea României trebuie continuată, o reprezintă chiar reacţia plină de nervozitate a adversarilor noştri faţă de manifestările de pe 24 ianuarie de la Iaşi când ne-am asumat lideri politici, precum Al.I. Cuza sau Mihail Kogălniceanu, şi am spus răspicat tuturor despre contribuţia pe care liberalii au avut-o la Unirea Principatelor Române. M-am întrebat câteva zile după acest eveniment ce a stat la baza acestei reacţii. Un prieten mi-a oferit explicaţia pe care o consider corectă pentru starea de nervozitate a adversarilor noştri şi anume, imposibilitatea ca “ei” să invoce ca strămoşi ai lor pe altcineva  decât pe Marx, Engels sau Lenin .
                   Primăvara poate fi considerat anotimpul liberalilor, iar împreună putem face ca lucrul acesta să fie valabil şi în 2008 printr-un scor care să menţină P.N.L., şi la Iaşi,  drept una din forţele politice importante. Când spun asta am în vedere faptul că pe 25 mai 1875 mai mulţi liberali au format Marea Coaliţie de la Mazar Paşa din care s-a născut ulterior P.N.L., o dată care este de mai mulţi ani sărbătorită ca fiind ziua P.N.L., iar pe 24 aprilie 1876 aceeaşi grupare va primi, din partea domnitorului Carol I, sarcina de a forma guvernul, guvern ce avea să administreze ţara timp de 12 ani neîntrerupţi, realizând cea mai lungă şi mai importantă guvernare din istoria României.     
                   Dincolo de aceste consideraţii de natură istorică, eu cred că în următoarele zile şi săptămâni va trebui să-i convingem pe concitadinii noştri asupra importanţei votului lor de pe 1 iunie, asupra faptului că un vot reprezintă o opţiune, iar modul în care ei vor vota înseamnă că optează, fie pentru menţinerea actualei situaţii din oraşul Iasi, fie pentru o altă înfăţişare a acestuia.
                    De mai mulţi ani modul în care a fost condus oraşul nostru a “trădat” faptul că el este condus de un administrator, şi nu de un manager, preocupat mai mult de administrarea unei situaţii, a unui buget, şi nu de existenţa unui proiect de dezvoltare, cu o imagine clară asupra direcţiilor pe care se va concentra evoluţia sa viitoare. Iaşul este astăzi un oraş cu drumuri ce ne aduc aminte de secolul XIX, cu mijloace de transport desprinse parcă din filme de epocă, dar achiziţionate la preţuri de neimaginat în alte părţi, cu un loc, precum Piaţa Unirii, care a încetat să mai reprezinte un punct de referinţă simbolică pentru ieşeni, ci mai degrabă locul în care de mai mulţi ani intră banii contribuabililor, ca într-o veritabilă peşteră.
                     Votul de pe 1 iunie va reprezenta şi un răspuns la întrebarea pe care  o formulez acum în faţa dumneavoastră şi anume, cât timp vor mai accepta ieşenii să rămână în urma altor oraşe din punct de vedere al investiţiilor serioase în activităţi productive, dar şi în privinţa a ceea ce se întâmplă în plan cultural? O dovadă clară a modului în care a înţeles primarul Gh. Nichita să producă un fenomen cultural este tocmai proiectul “Iasi 600”. Când avem datorită acţiunilor de la Sibiu din cadrul manifestărilor “Sibiu capitală europeană“ un grad de comparaţie, nu putem decât să ne mirăm în faţa simulacrului care s-a produs prin acest megaproiect cultural. Dacă finanţarea ar fi fost una privată am fi fost poate ceva mai liniştiţi, dar când e vorba de bani de la bugetul public, noi ca liberali nu putem sta liniştiţi în faţa încercării actualului primar de a face campanie electorală şi cu un asemenea prilej. 
                     Dincolo de toate acestea, eu cred că Iaşul va rămâne pe mai departe o zonă în care liberalismul va fi o voce importantă, iar Palatul Rosnovanu va fi în curând unul liberal. Când spun asta mă gândesc la existenţa la Iaşi dintotdeauna a unor lideri liberali de anvergură naţională, precum D. Gusti, N. Gane, Vasile Conta, M. Kogălniceanu, Emil Costinescu, Spiru Haret, Petru Poni sau cel care a fost şi prim ministru al României,  D.A. Sturdza, apoi sprijinul pe care l-au adus Iaşului parlamentarii şi miniştrii liberali de-a lungul timpului, modul în care şefii de direcţii deconcentrate şi-au făcut treaba şi, nu în ultimul rând, echipa care va intra începând cu 2 mai în campanie împreună cu domnul ministru al Educaţiei, Cristian Adomniţei. Dacă la acestea mai adăugăm determinarea şi dorinţa de victorie a candidatului nostru, credem că avem toate ingredientele necesare pentru o victorie la alegerile din 1 şi 15 iunie. 
                     Noi mai avem o responsabilitate la Iaşi în acest an şi anume, aceea de a da un adevărat semnal în privinţa menţinerii liberalismului ca o forţă politică majoră şi asta pentru că Moldova, la fel ca şi  întreaga Românie, mai are încă nevoie de liberalism.

                       Nu sunt primul şi nici ultimul care crede că şansa unui partid social-demcrat de a fi luat în serios de către alegători nu are cun să fie prea mare atâta timp cât este condus de lideri cu averi impresionante şi care în plus nici nu prea au cum să demonstreze provenienţa lor. În acelaşi timp nu cred nici faptul că românii mai pot fi atraşi în 2008 de lideri care joacă rolul de săraci şi cinstiţi , model patentat de Ion Iliescu. Preşedintele de onoare al P.S.D. îmbătat probabil de succesul pe care l-a înregistrat în aducerea lui Adrian Năstase a crezut că poate da cinstea, atât cât a avut, pe ruşine declarând presei de azi că decizia de mărire de către R.A.-P.P.S. a chiriei pentru curtea casei pe care a cumpărat-o oricum  la un preţ de aproape zece ori mai mic decât valora ei reală,  nu va fi respectată de către el. Neluarea în considerare a unei decizii date de o  autoritate a statului român nu mă surprinde, ci îmi aduce aminte că liderul social-democrat care a plâns mereu de mila celor săraci este cel care îndemna justiţia în 1995 să nu redea propietatea celor îndreptăţiţi. Pretextând că este victima unor jocuri politice tovarăşul Iliescu împreună cu ” prietenul ” Geoană ignoră  faptul că proprietatea unui bun presupune şi asumarea unor cheltuieli. Dacă primul emanat al revoluţiei din decembrie nu şi le poate permite asta nu înseamnă că alţii trebuie să le suporte în locul său. Ion Iliescu este şi acum la bătrâneţe un privilegiat aşa cum a fost în întreaga sa viaţă iar ceea ce nu vrea el să înţeleagă este că regulile în România s-au mai schimbat. Nu-mi dau seama cum poate da Iliescu lecţii de moralitate unor lideri din P.S.D., când el consideră că poate şi trebuie să beneficieze în continuare de o pomană din partea statului,  în condiţiile în care atâtea familii de tineri din ţara asta sunt nevoiţi să plătească chirii foarte mari pentru locuinţe modeste. El este în felul acesta un bun model pentru cel pe care l-a numit ” prostănac”. Dincolo de orice alte consideraţii, Ion Iliescu face parte din categoria celor care au ratat marele examen al vieţii lor şi anume acela de a îmbătrâni frumos şi de a ieşi onorabil din scenă.  

Aşa cum a anunţat  preşedintele filialei locale a P.N.L. Iaşi în cadrul Adunării Generale Municipale, voi candida pe lista liberală pentru Consiliul Local. Acesta este unul din proiectele mele mai vechi căruia i-am dedicat în ultimii ani o mare parte din energia şi timpul meu. Şedinţele de Consiliu Local la care am participat din 2005 până în prezent m-au ajutat să-mi fac o imagine asupra nivelului discuţiilor şi a atmosferei existente.

Am fost, asemeni multor ieşeni, nemulţumit de conflictele artificiale dintre primar şi unii consilieri, de interesul scăzut manifestat de unii aleşi pentru proiectele prezentate, de amatorismul funcţionarilor iar lista poate continua. Cred că e timpul ca aceste lucruri să fie schimbate. Nu am naivitatea să cred că am să pot muta de unul singur munţii din loc dar am convingerea că împreună cu echipa liberală din care fac parte vom putea impune o nouă filosofie, un nou mod de administrare a acestui oraş.

Profit acum de existenţa acestui blog pentru a-mi face cunoscută publicului larg intenţia de a candida şi sprijinul total  pentru Cristian Adomniţei, un om pe care-l cunosc personal de aproape nouă ani şi despre care cred sincer că este primarul potrivit pentru un oraş de anvergura celui în care trăim.

Când am deschis acest blog am pornit de la dorinţa de a comunica unui număr cât mai mare de oameni impresiile mele despre viaţa politică. De ceva timp sunt nevoit să vă transmit mai multe informaţii despre situaţia existentă la Institutul de Istorie A. D. Xenopol din subordinea celei mai prestigioase instituţii de cercetare din această ţară, Academia Română. Evoluţia conflictului o cunoaşteţi, iar dacă doriţi să aflaţi mai multe amănunte intraţi vă rog pe adresa tinerixenopol.wordpres.com. Ceea ce vreau să vă comunic acum sunt ultimele informaţii despre conflictul nostru.

Mai întâi aş vrea să aflaţi că în încercarea de a schimba majoritatea unui consiliu liber ales pe 27 martie 2007, conducerea Secţiei de Istorie din Academia Română, al cărei şef este chiar domnul Alexandru Zub a numit patru membri noi ai consiliului nostru ştiinţific. Dovedind multă abilitate domnia sa a profitat de o imprecizie existentă în dispoziţia Prezidiului Academiei, pentru a încălca   Regulamentul de organizare şi a numit patru persoane şi nu două, aşa cum este aici  prevăzut. După ieşirea noastră de marţi din faţa Academiei ,  am aflat din Ziarul de Iaşi de miercuri că unul din cei menţionaţi în decizia ce ne-a fost prezentată ca fiind din partea Secţiei de Istorie, profesorul Dima nu aflase că a fost numit în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie A.D.Xenopol. Mai mult domnia sa se întreba asupra legalităţii unei asemenea decizii dat fiind faptul că specializarea dânsului este filosofia şi nu istoria.

Ceea ce ne-a frapat şi mai mult a fost faptul că decizia amintită nu avea ştampila secţiei şi nici semnătura profesorului Alexandru Vulpe al cărui nume apărea ca fiind cel care prezidase într-un fel şedinţa cu pricina. Nu mică ne-a fost mirarea când într-o convorbire telefonică cu  unul din colegii mei, Dorin Dobrincu, istoricul amintit nega orice legătură cu luarea unor decizii de tipul celei de mai sus. Acesta era al doilea fals pe care îl depistasem în câteva zile.

În faţa unei asemenea situaţii am cerut alături de ceilalţi colegi Academiei Române, luarea de urgenţă a unor măsuri care să însemne reintrarea în legalitate a Institutului A.D.Xenopol. Din păcate nu am avut sentimentul că pentru cei cărora ne-am adresat situaţia este la fel de gravă cum o apreciem noi. După un an de zile de la declanşarea unui conflict administrativ pe care nu ni l-am dorit, avem sentimentul că partea ” adversă” contează pe oboseala şi descurajarea noastră. Începând de săptămâna viitoare vom intra probabil într-o nouă fază, mai radicală, şi asta pentru că noi nu vom renunţa la ceva ce credem că este indispensabil unei societăţi europene şi anume aplicarea legilor şi a regulamentelor existente.           

Asa cum am precizat si in declaratiile de presa de marti din fata Academiei Romane, filiala Iasi, astazi mergem la Bucuresti in incercarea noastra de a convinge prezidiul Academiei sa puna in aplicare propria decizie,din 1 februarie 2008, prin care a recunoscut validitatea alegerilor din 27 martie 2007. Multumesc pe aceasta cale tuturor ziaristilor si agentiilor de presa care au reflectat protestul nostru de marti.

                              După ce am văzut  în ultimii ani că oraşul nostru este ignorat nu doar de  investitorii importanţi dar şi de spectacolele de ţinută,  iată că avem acum, prin venirea în România a celor de la   Harlem Globe Trotters, o dovadă în plus a faptului că Iaşul este, în prezent  un oraş ocolit. Evitarea de către marile firme poate fi “înţeleasă” dar nu şi organizarea unui eveniment sportiv grandios precum cel care are loc în aceste zile în câteva mari oraşe, printre care nu se află din păcate şi Iaşul. Această situaţie este rezultatul lipsei de contacte în anumite medii ale celui care mai este încă primarul acestui oraş dar şi a atenţiei pe care a acordat-o sportului ieşean în general, baschetului în special. Când din banii alocaţi de la buget o administraţie nu sprijină decât un sport, apropiat de sufletul edilului şef, nu mai trebuie să ne mire de ce Iaşul  nu este pe harta marilor evenimente sportive.  Acesta a fost şi motivul pentru care i-am sugerat primarului Nichita, la dezbaterea organizată de G.D.S. la sfârşitului lunii februarie,  ca în locul sintagmei de “Iaşi capitală culturală”, ţinând cont de fondurile alocate de la buget,  să  folosească formula “Iaşi capitală fotbalistică”. 

Asa cum va promiteam dimineata mai jos puteti observa deciziile prezidiului Academiei Romane.

Primul document
Al doilea document

Au trecut mai bine de doua saptamani de la eliberarea acester doua acte prin care era recunoscut Consiliul ales conform statutului Academiei Romane acum un an si nimic nu s-a intamplat.

Ma intreb alaturi de colegii mei, in ce tara traim daca deciziile unui for superior sunt complet ignorate de domnul profesor Zub.

                              Dovedind acelaşi spirit analitic dar şi faptul că distanţarea de o zonă sau o perioadă îţi dă posibilitatea unor analize obiective, profesorul Sorin Matei aflat de mai mulţi ani în S.U.A., publică astăzi în Adevărul un text excelent asupra semnificaţiei  zilei de 15 martie. Pentru acest motiv, consider materialul domniei sale drept articolul zilei. 

http://www.adevarul.ro/articole/romanii-sunt-maghiari-si-maghiarii-romani/344832