Încă de când a început războiul personal al lui Traian Băsescu împotriva guvernului Tăriceanu, m-am întrebat până unde poate ajunge acest conflict şi mai ales cât poate dura. Am crezut că anul 2007 fiind primul an al integrării României în U.E., toată clasa politică şi deci şi locatarul de la Cotroceni va înţelege că România trebuie să transmită în exterior imaginea unei ţări stabile politic şi economic. Nu a fost din păcate aşa. Am zis apoi că după avertismentele venite din afară, preşedintele va înţelege că trebuie să se abţină de a mai fi în acelaşi timp şi arbitru şi jucător. Am crezut că după ironia de prost gust făcută la TVR, cred, chiar în seara anului nou, la adresa analiştilor politici va fi ultimul gest de răutate inutilă comis de preşedinte. Nu a fost aşa, din păcate.
După ce l-a bombardat pe Tudor Chiuariu până a demisionat , a întârziat nepermis de mult să se pronunţe în legatură cu nominalizarea premierului pentru portofoliul de la justiţie iar când a făcut-o, a invocat un argument stupid pentru a nu o recunoaşte.
Să le luăm pe rând. In condiÅ£iile în care România are niÅŸte probleme interne legate de justiÅ£ie ÅŸi când spun asta mă gândesc la cele doua coduri dar ÅŸi una în privinÅ£a relaÅ£iei cu UE, Traian Băsescu a întârziat nepermis de mult să se pronunÅ£e asupra Noricăi Nicolai.Dacă apreciază aÅŸa de mult importanÅ£a justiÅ£iei, cum spune, preÅŸedintele trebuia să dea un răspuns în câteva zile ÅŸi nu după o lună .Dacă la asta mai adăugăm ÅŸi faptul că argumentul legat de povestea cartelei din Senat se ÅŸtia de mult ne dăm seama că la mijloc a fost de fapt altceva. De la primul om în stat ne-am fi aÅŸteptat ca deciziile sale să nu fie luate pe seama unei presupuse percepÅ£ii a populaÅ£iei asupra poveÅŸtii amintite. Ne gândim ce ar zice preÅŸedintele dacă presa mult hulită de el ar face o analiză asupra percepÅ£iei populaÅ£iei referitoare la casa din Mihăileanu sau la alte probleme spinoase. AÅŸa cum spuneam zilele trecute pe blog sunt câteva sintagme pe care unii tovarăşi din spaÅ£iul public românesc le invocă, iar alături de ” simplu cetatean” se află ÅŸi cea de “opinie publică” la care apelează acum preÅŸedintele.
Dincolo de aceste consideraÅ£ii rămâne întrebarea – de ce a refuzat Traian Basescu să accepte numirea Noricăi Nicolai? Noi credem că s-a întâmplat asta pentru că:
-este membră PNL
- nu mai poate spune despre dânsa că nu are experienţă după câţi ani de practică juridică are
- este una din cele mai dure femei din viaţa politică românească
- l-a criticat de multe ori pe Traian Basescu

Toate acestea le cunoştea bine preşedintele de mult şi atunci oare de ce a amânat să ne spună şi nouă oficial părerea dânsului?
Ştiu că ce voi spune acum e o speculaţie dar măcar o întrebare pot să formulez : e o simplă coincidenţă oare faptul că refuzul preşedintelui apare exact în ziua dezvăluirii siroposoasei discuţii dintre Hayssam şi procurorul care din anchetatorul său a devenit eliberatorul şi protectorul său în acelaşi timp? Preşedintele a reuşit dacă nu să schimbe agenda publică pentru câteva zile să o complice prin gestul său, şi astfel în loc să vorbim despre responsabilitatea anumitor domni în toată povestea legată de Omar Hayssam care demonstează prin conversaţia avută dispreţul pe care îl are faţă de oficialii statului român, discutăm mai mult despre Norica Nicolai. Bună mişcare. Ceea ce sper este ca premierul să iasă din nou şi din această noua mutare de şah aşa cum a făcut şi în cazul Ungureanu-SIE.
Intrebarea de final este până unde şi mai ales până când mai poate continua jocul acesta de şah al preşedintelui ?

Din pacate situatia de la Institutul A.D.Xenopol se degradeaza tot mai mult iar domnul director Zub apeleaza la diferite persoane pentru a comite texte impotriva tinerilor sai colegi.Am hotarit impreuna cu prietenii mei “derbedei” , “mafioti” , astea sint doar doua din apelativele folosite de dinsul la adresa noastra să ne diversificam si noi mijloacele de comunicare cu lumea. Cei care doresc sa vada care a fost evolutia conflictului din institutia amintita, ce argumente am avut noi si cum am actionat dar si cum s-a comportat domnul director in tot acest timp, sint rugati sa intre pe noua adresa a blogului nostru

http://tinerixenopol.wordpress.com/

Ceea ce gasiti acum pe blogul nostru e doar o parte din “documentatia” strinsa.In cel mai scurt timp veti gasi toate actele si textele redactate despre un conflict pe care nu noi tinerii ni l-am dorit.
Va multumesc.

Dupa 18 ani de la revoluţie când, potrivit predicţiei făcute de Silviu Brucan ar trebui să arătăm că am trecut de faza majoratului observ adesea manifetări care mă fac să mă gândesc că în ciuda turor realizărilor notabile din economie dar şi din alte domenii regimul comunist ne dă semne că supravieţuieşte prin câţiva demni urmaşi. Nu am să mă refer acum neapărat la nişte persoane ci la un anumit tip de manifestare publică.
De mai multă vreme un ONG, care pretinde că luptă împotriva comunismului,reuÅŸeÅŸte având sprijinul unui cotidian naÅ£ional să fie destul de prezent în viaÅ£a publică prin “demascările” celor pe care îi consideră după propriile criterii colaboratori ai regimului trecut dar ÅŸi a celor consideraÅ£i a fi atentatori la “spiritul românesc ” ÅŸi la ” valorile naÅ£ionale”. Pentru un ONG autodeclarat anti-comunist, atitudinea avută faţă de raportul si comisia Tismăneanu ne-a adus aminte tocmai de tehnicile de discreditare ale comuniÅŸtilor ÅŸi de modul în care încercau ÅŸi reuÅŸeau de cele mai multe ori să insinueze diferite minciuni despre cei care nu le împărtăşeau convingerile lor. Rând pe rând membrii comisiei Tismăneanu au fost puÅŸi sub lupă de vigilenÅ£ii apărători ai românismului. Cei mai mulÅ£i dintre ei s-au făcut “vinovaÅ£i” de faptul că în raportul Tismăneanu au acceptat că a existat o contribuÅ£ie a românilor la instaurarea comunismului în România,ÅŸi nu în ultimul rând includerea printre cei care au făcut de-a lungul timpului pasul cu diavolul ÅŸi a reprezentanÅ£ilor Bisericii Ortodoxe.
De mai mult timp, stimaţii tovarăşi au atenţia concentrată asupra unui bun coleg şi prieten Dorin Dobrincu, care din vară ocupă poziţia de director general al Arhivelor Naţionale de la Bucureşti, poziţie onorantă pentru dânsul dar zic eu şi pentru ieşeni. Cele mai abracadabrante zvonuri şi minciuni am auzit despre el de atunci.În viziunea unora,distinsul meu coleg specialist recunoscut in branţă pentru lucrările sale despre rezistenţa anti-comunistă, era în acelaşi timp omul lui Băsescu dar şi al lui Tăriceanu şi bineânţeles, cum altfel, un alt reprezentant al lui Relu Fenechiu la Bucureşti, deşi cei doi nu s-au văzut vreodată.
Cum programul său de modernizare al Arhivelor avea să afecteze ÅŸi poziÅ£iile unor personaje sinistre din sistemul arhivelor, alte solidarităţi aveau să apară. Spre surprinderea mea cu puÅ£in timp înainte de Crăciun am aflat că într-un text publicat pe site-ul lor, cei de la Civic Media m-au inclus ÅŸi pe mine în “planurile” lui Dorin Dobrincu de a distruge , după mintea lor, arhivele naÅ£ionale,eu urmând să devin director al Arhivelor NaÅ£ionale, filiala NeamÅ£. Trebuie să recunosc că mai întâi m-a amuzat pentru că eu nu mi-am dorit vreodată, ÅŸi nici nu-mi doresc, o poziÅ£ie într-o structură administrativă de acest tip. Spiritul meu liberal,nu ar rezista cu siguranţă. Am realizat apoi, că dincolo de minciuna amintită, cel care o inserase în materialul despre Dorin, ÅŸtia că sunt din judeÅ£ul NeamÅ£. Mi-am dat seama că în condiÅ£iile în care eu nu sunt o persoană publică, tovarăşii au un sistem de informaÅ£ii bine pus la punct. Să fie sănătoÅŸi.
A doua categorie de tovarăşi la care vreau să mă refer este formată din cei care au descoperit libertatea oferită de forumurile ziarelor sau a blogurilor pentru ca sub masca anonimatului să calomnieze pe cine vor ei dar mai ales pe cei care scriu. Recent ziaristul Florin Gheţău a amintit de existenÅ£a subsemnatului,alături de alÅ£i colegi liberali, în lumea blogosferei ieÅŸene.Preluând una din formulele utilizate înainte de 89 un tovarăş , ascuns sub sintagma “simplu cetăţean” îşi exprimă mai întâi dezamagirea pentru că Florin Gheţău a amintit de existenÅ£a noastră a liberalilor, iar apoi ne aduce un ÅŸir întreg de calomnii. ÃŽn faÅ£a unui anonim care din tonul folosit ne dăm seama că are o părere foarte bună despre propria persoană am preferat să nu comentez postarea sa. Vreau doar să-i spun “simplului cetăţean” ÅŸi altora ca el că impresia pe care mi-o produc este că de fapt ei, abia acum s-au trezit ÅŸi nu realizează probabil că în România avem de 18 ani un alt regim politic pe care eu cred că l-au slujit.

Suparat probabil pentru ca abia a prins un loc in noua schema a partidului din care face parte de mai multi ani dar si obosit dupa munca depusa in slujba comunitatii locale pe care declara de mai mult timp ca nu vrea sa o mai conduca, primarul general al capiatalei, Videanu, a plecat in concediu. Nimic anormal sau nefiresc in asta. Ce nu am inteles au fost citeva lucruri. In primul rind faptul ca desi e primar de citiva ani dinsul nu a reusit sa formeze o echipa competenta care sa intervina in cazul unor zapezi impresionante asa cum, au fost zilele trecute in capitala. In al doilea rind nu inteleg de ce a evitat sa spuna jurnalistilor ca este in concediu. Nu cred ca ar fi fost cineva care sa nu inteleaga, daca primarul dadea asigurari ca situatia este sub control. Preocupat de imaginea sa, ca mai toti politicienii, el a preferat sa minta si sa creeze impresia ca e implicat in fenomenul deszapezirii, cu alte cuvinte ca e aproape de popor, ca ii pasa de acesta si nu pe cine stie ce tarimuri insorite. Daca de obicei minciunile politicienilor ies la iveala dupa ample anchete jurnalistice, iata ca acum primarul general a fost dat in vileag chiar de mama sa care, a marturisit ca fiul dinsei este plecat in strainatate. Cam jenant pentru un om politic de anvergura lui Adriean Videanu.

Pentru ca aparitia noului meu site va mai dura putin,vreau sa va impartasesc citeva impresii despre “marea” surpriza anuntata ieri de senatorul Dan Cirlan in privinta retragerii sale in favoarea profesorului Dumitru Oprea.

Vreau sa spun de la inceput ca acest anunt nu ar trebui sa fie o surpriza pentru cei interesati de viata politica ieseana. Mai intii trebuie sa spunem ca profesorul Oprea a fost unul dintre cei mai inversunati “adversari” ai ideii ca Dan Cirlan , sa candideze la primarie din partea PNL in anul 2004. Acesta a fost rostul sustinerii pe care rectorul Univeristatii Cuza a acordat-o pe rind doamnei Gavrila si apoi domnului Berdan pentru postura de candidat la primaria orasului din partea PNL. Daca la aceasta situatie mai adaugam si repetatele declaratii ale profesorului Oprea in privinta intentiei sale de a candida la primarie, ne putem da usor seama ca prelungirea situatiei in care un partid fie el si de dimensiunea PD-L ar fi avut doi candidati nu putea decit sa duca la inducerea unei tensiuni tot mai mari.

Chiar daca senatorul Cirlan prezinta anuntul sau din vara in privinta unei noi candidaturi la primarie ca o dovada a maturitatii formatiunii politice pe care o conduce, in realitate el era expresia crizei de personalitati capabile sa isi asume un asemenea rol din partea P.D. Facind acel anunt , Dan Cirlan a mutat o piesa pe tabla de sah. Exprimindu-si intentia de a candida, senatorul democrat a deschis practic calea tututor negocierilor cu diferitii parteneri politici ieseni. Ideea fuziunii cu PLD era pe piata politica din vara , la fel ca si ideea candidaturii lui Dumitru Oprea la primarie iar din acel moment dinsul devenea primul om politic care trebuia sa “vina” la negocieri. Fuziunea produsa rapid a surprins nu doar pe membrii simpli ci si pe lideri importanti de la Bucuresti numai ca, senatorul Cirlan avea deja ” cartile ” facute. Ce-si putea oare dori Dan Cirlan mai mult decit ca fostul “adversar” sa vina sa discute cu el despre candidatura la Primarie? Cind pentru buna intelegere se mai intervine si de la Bucuresti, trebuie sa fi fost de-a dreptul fericit. Celor care cred ca senatorul democrat s-a sacrificat pentru proiectul marelui PD-L, le aduc aminte ca in 2004 dupa ce a pierdut competitia din PNL, a preferat sa plece din PNL unde avea numerosi sustinatori si care era cotat in sondaje cu un scor mai mare decit PSD-ul aflat la guvernare, si a preferat sa mearga intr-o formatiune afectata serios de plecarea presedintelui organizatiei judetene( Mihai Baciu) si de contraperformatele lui Eugen Vasiliu.

Miscarea de ieri a lui Dan Cirlan este cu siguranta una inteligenta. A evitat o confruntare cu liderii de la Bucuresti, unde gurile rele spun ca nu are deloc o mare sustinere, in schimb daca domnul Oprea cistiga primaria se va spune ca un merit deosebit are si dinsul, iar daca rectorul va pierde , pozitia senatorului, aflat probabil dupa alegeri pe scaunul de presedinte de consiliu judetean va fi deosebit de puternica nu doar in propriul partid ci si la nivelul scenei politice iesene.
Inchei prin a-mi exprima nedumerirea asupra surprizei manifestate de unii asupra anuntului facut ieri de Dan Cirlan.