De mult timp mă gândesc la cât de jos pe scara ridicolului poate coborî un om politic. Recent preÅŸedintele României ne-a oferit o nouă mostră în această direcÅ£ie. Când spun asta mă gândesc la invocarea de către Traian Băsescu prin avocatul său, a faptului că unul din maneliÅŸtii celebri ai ţării a utilizat tot într-un cadru privat  sintagma “Å£igancă împuÅ£ită” fără să fie sancÅ£ionat de C.N.C.D. Realizând că nu prea are ce să invoce în apărarea sa, preÅŸedintele a menÅ£ionat  o situaÅ£ie ce poate fi apreciată drept discriminatorie la adresa sa în sensul că, într-un alt caz pentru o faptă asemănătoare o altă persoană nu a primit o sancÅ£iune identică. Ceea ce pare să nu înÅ£eleagă preÅŸedintele este atât faptul că invocarea manelistului care ar fi comis aceeÅŸi abatere nu îl onorează dar ÅŸi că orice cetăţean al acestei ţări are dreptul să aibă anumite pretenÅ£ii în privinÅ£a comportamentului ÅŸi  a limbajului utilizat de cel care este ales să reprezinte România la cel mai înalt nivel, în comparaÅ£ie cu un ” artist” oarecare. Cele două observaÅ£ii nu exclud însă  faptul că Traian Băsescu are dreptate în sesizarea sa către C.N.C.D.