De mult timp mă gândesc la cât de jos pe scara ridicolului poate coborî un om politic. Recent preşedintele României ne-a oferit o nouă mostră în această direcţie. Când spun asta mă gândesc la invocarea de către Traian Băsescu prin avocatul său, a faptului că unul din maneliştii celebri ai ţării a utilizat tot într-un cadru privat  sintagma “ţigancă împuţită” fără să fie sancţionat de C.N.C.D. Realizând că nu prea are ce să invoce în apărarea sa, preşedintele a menţionat  o situaţie ce poate fi apreciată drept discriminatorie la adresa sa în sensul că, într-un alt caz pentru o faptă asemănătoare o altă persoană nu a primit o sancţiune identică. Ceea ce pare să nu înţeleagă preşedintele este atât faptul că invocarea manelistului care ar fi comis aceeşi abatere nu îl onorează dar şi că orice cetăţean al acestei ţări are dreptul să aibă anumite pretenţii în privinţa comportamentului şi  a limbajului utilizat de cel care este ales să reprezinte România la cel mai înalt nivel, în comparaţie cu un ” artist” oarecare. Cele două observaţii nu exclud însă  faptul că Traian Băsescu are dreptate în sesizarea sa către C.N.C.D.