După cât de mare interes a provocat anul acesta ziua de 24 Ianuarie atât pe plan local cât ÅŸi naÅ£ional am putea crede că IaÅŸul a fost, este ÅŸi va fi mereu în atenÅ£ia celor care au posibilitatea să formeze un curent de opinie în Å£ara aceasta dar ÅŸi a celor care sunt îndrituiÅ£i să ia decizii. Nepropunîndu-mi să mă înscriu între cei care asemeni lui Theodor Boldur Lăţescu, la 1866, plâng pe umerii ” bietei Moldove” mă simt nevoit totuÅŸi să spun în atmosfera de entuziasm fals pe care am simÅ£it-o ÅŸi anul acesta, faptul că Moldova în general , IaÅŸul în special, a avut de suferit pe plan economic mai ales, după realizarea Unirii. Numărul celor care regretau din diferite motive realizarea actului de la 24 ianuarie nu a fost niciodată foarte mic el menÅ£inându-se multă vreme la o cotă considerabilă. Dintr-o ” pudoare” pe care nu am reuÅŸit să o înÅ£eleg niciodată, după 1990, în condiÅ£iile în care destui lideri politici dar ÅŸi ai societăţii civile din Ardeal  vorbeau de un anume particularism al zonei, cei din Moldova au simÅ£it mereu nevoia să-ÅŸi manifeste ataÅŸamentul faţă de proiectul unui stat devenit de-a lungul timpului tot mai centralizat. Aceasta a fost ÅŸi explicaÅ£ia pentru care Partidul Moldovenilor nu a reuÅŸit să depăşească statutul unui demers personal al unui lider politic local, nefiind nici un moment expresia coagulării unor nemulÅ£umiri  existente, vizibile dar nearticulate politic. ÃŽn tot acest timp indiferenÅ£a ” centrului ” faţă de Moldova a devenit un lucru evident fapt ilustrat prin slaba reprezentare politică la nivel naÅ£ional dar ÅŸi inexistenÅ£a unor proiecte care să ajute această zonă să recupereze decalajul existent. De câtva timp mă întreb dacă nu cumva atitudinea unor analiÅŸti ÅŸi comentatori din capitală şi nu numai, faţă de prezenÅ£a a patru miniÅŸtri în guvernul Tăriceanu se datorează obiÅŸnuinÅ£ei create în timp de a vedea Moldova slab dacă nu chiar nereprezentată politic. Când spun asta mă gândesc la existenÅ£a timp de mai mulÅ£i ani a unui puternic grup politic constituit la Cluj cu un caracter clar traspartinic rămas la ” butoane” indiferent de schimbările de regim efectuate şi care nu a mai provocat aceeaÅŸi  iritare precum ” grupul ” de la IaÅŸi. Rezultatele activităţii celor din urmă pentru Moldova vor fi judecate de electorat dar dincolo de asta interesul brusc stârnit pentru  ziua de 24 ianuarie în rândul liderilor politici naÅ£ionali sau locali  nu poate fi văzut decât în strânsă legătură cu apropierea alegerilor. Întorcându-ne puÅ£in privirea spre plan local am văzut anul acesta  un edil ÅŸef dornic  să apară ca mare om politic preocupat de împăcarea primului minsitru cu preÅŸedintele României dar ÅŸi de ascunderea sub covor a unor “mizerii” care apar în momentul în care hainele de sărbătoare dispar. Când spunem asta ne gândim la transformarea PieÅ£ei Unirii nu doar într-un loc al ” dezunirii ” cum au citat unele ziare ci ÅŸi la unul în care sume uriaÅŸe de bani din bugetul public au fost cheltuiÅ£i pentru realizarea unor lucrări neinspirate ÅŸi  de proastă calitate care îndreptăţesc în mare parte formula folosită de un consilier local potrivit căruia PiaÅ£a Unirii ar fi  devenit PiaÅ£a ruÅŸinii.

P.S. Curios să văd cum este structurat bugetul local pe anul acesta, mâine merg să văd cum dezbat aleşii noştri locali pe această temă. Dacă nu-mi prind urechile în tabelele cu venituri şi cheltuieli, voi scrie după şedinţă tocmai pe tema asta.