Un vechi proverb românesc spune că în momentul în care doi se ceartă al treilea câştigă. De mai bine de o săptămână P.S.D. pare să fi ajuns  într-un moment de cumpănă în care trebuie să decidă dacă, în contextul luptelor electorale de anul acesta şi cele de anul viitor, mai dă sau nu o şansă lui Adrian Năstase. Atent la imaginea sa, la fel ca şi în momentele în care era prim-ministru, Năstase a  pornit lupta pentru recucerirea cetăţii pierdute, de foarte mult timp,  ştiind că dacă vrea să mai obţină ceva în plan politic nu trebuie să asfixieze pe nimeni cu prezenţa sa, ci doar să îşi facă simţită existenţa şi, mai ales, să aştepte greşelile lui Geoană. Puţini ar fi crezut că omul adus în P.S.D. de fostul premier va ajunge vreodată să îşi manifeste autoritatea tocmai cu acela care l-a făcut om politic. O singură acţiune îi poate reproşa Geoană lui Năstase şi anume nominalizarea, forţată aproape, pentru primăria Capitalei în 2004 şi abandonarea sa rapidă după aflarea rezultatelor. Să fi fost acesta motivul pentru acordul dat de Geoană la mazilirea lui Năstase sau chiar încercase să reformeze partidul şi credea că trebuie să înceapă cu fostul său şef? Dincolo de greşeli strategice cum ar fi încercarea unor dialoguri cu Traian Băsescu alternate cu declanşarea procesului de suspendare a acestuia, sau apropierea respectiv, distanţarea de guvernul liberal, Geoană nu avea cum să rămână cu o autoritate neştirbită având în poll-position lideri precum Ion Iliescu sau Adrian Năstase, fiecare având o poliţă de plătit. Chiar dacă ultimul declară acum că nu-l interesează decât funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional, ocuparea acestei poziţii va fi de fapt prima victorie asupra lui Geoană, dintr-un şir mai mare. Încercând să fiu obiectiv nu pot să nu remarc stilul lui Adrian Năstase de a face politică numai că, din păcate, din acelaşi stil a făcut parte şi presiunea exercitată de el şi apropiaţii săi până în 2004 asupra presei, ca să cităm doar un singur exemplu din “stilul ” Năstase. Nu cred că “marca” Năstase de a face politică a fost uitată aşa repede de societatea românească şi din acest motiv nu pot spune dacă, avându-l în poziţie de prim trăgător pe Geoană sau pe Năstase, P.S.D.-ul va avea de câştigat sau de pierdut. Sigur este doar faptul că nici unul din ei nu poate, oricât s-ar strădui, să treacă partidul peste scorul de 25% obţinut la alegerile europarlamentare, iar o neacceptare a acestei realităţi poate să aibă urmări serioase pe plan intern. Dacă datorită acestei lupte interne, câştigător va fi Traian Băsescu, nu putem şti încă cine va avea de profitat, în interiorul P.S.D, de pe urma deteriorării imaginii celor doi foşti parteneri politici.  

P.S.1 Exact când priveam cu interes lupta celor doi, ambii ne-au oferit câte o mostră asupra viziunii lor politice. În timp ce Mircea Geoană a apelat la “amazoane” pentru a-şi mobiliza doamnele şi domnişoarele din P.S.D., Adrian Năstase a reuşit prin invocarea posturii de slugi, în care ne-am afla faţă de U.E., să ne gândim la faptul că perioada de “recuperare” care i-a fost impusă de actualul preşedinte mai trebuie să continue pentru a deveni cu adevărat un lider european. 

PS. 2 Mâine vom scriem despre “ce a rămas după 24 Ianuarie?“