Ziua de 24 ianuarie a înfirbântat anul acesta spiritele ÅŸi minÅ£ile mai multor analiÅŸti ÅŸi lideri politici fie ei de la nivel naÅ£ional sau local. Motivul invocat a fost cel de politizare a manifestărilor. Dacă facem un mic efort de memorie vom realiza că ÅŸi în anii trecuÅ£i s-au întâmplat exact aceleaÅŸi lucruri numai că acum, întreaga noastră logică este deformată de apropierea confruntărilor electorale din acest an. Cred asemenea câtorva colegi din blogosferă că orice s-ar fi întâmplat ar fi fost interpretat din perspectiva simpatiei sau antipatiei faţă de un actor politic sau altul. Am remarcat cum exact aceleeaÅŸi evenimente pot fi interpretate diferit dar ÅŸi cum unii mai cred că oamenii fie ei chiar ÅŸi membrii ai unui partid sau altul pot fi manipulaÅ£i la fel ca în anii 90.   Pentru că în privinÅ£a afirmaÅ£iei potrivit căreia ar fi existat o instrumentare a membrilor noÅŸtri pentru a-l huidui pe Traian Băsescu, nu vreau să fac vreun comentariu, ea fiind complet falsă, doresc însă  să mă refer foarte pe scurt la cealaltă acuzaÅ£ie adusă P.N.L. ÅŸi anume “confiscarea istoriei de către liberali”. ÃŽn anii 90, liberalii erau acuzaÅ£i de către Ion Iliescu că doresc introducerea în România a unui liberalism sălbatic. Dintr-o nepricepere de comunicare majoră, liberalii au lăsat atunci ca această acuzaÅ£ie să plutească multă vreme deasupra lor. ÃŽn mod real însă, liberalismul sălbatic incriminat de Ion Iliescu, a avut forma liberalismului clasic de la începutul secolului XIX care nu a presupus niciodată o absenţă totală a statului din economie ÅŸi care a rămas chiar ÅŸi la nivelul societăţii occidentale mai mult un model teoretic decât unul practic. Societatea românească a cunoscut datorită specificului ei, o adaptare a liberalismului european amintit. In aceste condiÅ£ii legătura dintre ” liberalismul  sălbatic” ÅŸi liberalii români este complet falsă. Pentru mine ca membru al P.N.L. dar ÅŸi ca cercetător al liberalismului românesc, faptul că P.N.L nu a reuÅŸit mult timp după 90 să răpundă atacurilor pe această direcÅ£ie  a fost o permanentă nemulÅ£umire. De câţiva ani buni, datorită în mod deosebit  FundaÅ£iei Naumann, din nou nemÅ£ii ne salvează, PNL a început să-ÅŸi asume trecutul istoric ÅŸi realizează acÅ£iuni de valorificare a acestuia, la nivel politic, prin discursuri, intervenÅ£ii la cel mai înalt nivel, ÅŸcoli de vară etc. Acesta este contextul în care a avut loc acÅ£iunea de la 24 ianuarie anul acesta când, s-a vorbit despre confiscarea unor simboluri de către liberali sau anumite exagerări din partea acestora. Cine neagă rolul covârÅŸitor al liderilor liberali în realizarea Unirii înseamnă că nu ÅŸtie nimic despre activitatea depusă de I.C. Brătianu ÅŸi fratele său Dimitrie, a lui C.A.Rosetti, N.Golescu, N. Bălcescu sau Mihail Kogălniceanu în scopul de a convinge diplomaÅ£ia europeană pentru aceeptarea Unirii Principatelor. Liberalismul a fost mereu un curent ideologic foarte generos cuprinzând mai multe orientări ÅŸi direcÅ£ii iar uneia dintre ele, cea moderată, i-a aparÅ£inut ÅŸi Al.I. Cuza. Nu mai insist acum asupra caracterului liberal al reformelor aplicate de Cuza pentru că despre asta am avut recent o intervenÅ£ie la radio IaÅŸi pe care am ÅŸi postat-o zilele trecute. Dacă liberalii s-au implicat ulterior în îndepărtarea ” domnului Unirii” asta s-a întâmplat pentru că aducerea unui prinÅ£ străin a fost unul din obiectivele stabilite în 1857 în timpul Adunărilor ad-hoc asupra căruia îşi dăduse acordul şi Cuza încă din 1859, iar unirea sub conducerea  acestuia fusese văzută încă de la începutul domniei ca o etapă  de tranziÅ£ie spre monarhia constituÅ£ională,  proiect politic vehiculat încă de la începutul secolului XIX.

                  Ceea ce sper eu să înÅ£eleagă cât mai multă lume este că noi liberalii de azi nu avem nici o vină dacă strămoÅŸii noÅŸtri au contribuit la Unirea Principatelor, aducerea prinÅ£ului străin, proclamarea independenÅ£ei, proclamarea Regatului, la procesul de recunoaÅŸtere externă a României ca stat important în această parte a Europei sau la războiul din 1916 ce a permis apoi Unirea din 1918.  În condiÅ£iile în care nu vorbim toată ziua despre aceste momente credem că, avem dreptul ca măcar cu astfel de ocazii să invocăm trecutul celui mai important partid al României moderne, P.N.L. Nu credem că neputinÅ£a sau neÅŸansa unora ne poate fi imputată. Având speranÅ£a că P.N.L. va mai organiza astfel de acÅ£iuni închei prin a adresa “prietenilor ” noÅŸtri îndemnul ” Calm domnilor, calm!”      Â