Cred că proverbul “cine sapă groapa altuia, pică singur în ea” se potriveşte de minune preşedintelui României în cazul mult discutatei deja mape profesionale. Când a invocat ca argument pentru invalidarea Noricăi Nicolai la justiţie, anumite chestiuni din trecutul ei profesional domnia sa a dat dovadă de mare imprudenţă pentru că şi dânsul are  de explicat câteva lucruri  din trecutul său de comandant de navă. Faptul că el a fost ales şi nu trebuie în consecinţă să explice nimic din activitatea sa nu este un argument serios pentru că, nu ştim cum ar fi reacţionat  alegătorii dacă ar fi cunoscut mai multe amănunte “picante” din c.v.-ul său. Am aşteptat ieri să văd cum reacţionează restul presei româneşti faţă de dezvăluirile celor de la “Jurnalul Naţional” şi am constatat o tăcere suspectă pe care nu o comentez acum. Cred însă că este de datoria preşedintelui  să explice afirmaţia făcută în interviul republicat ieri potrivit căreia  “Am schimbat ceva în instalaţie înainte să permitem accesul autorităţilor franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstrarea vinei noastre”. Dacă falsificarea unor probe a ajuns să fie un motiv de mândrie pentru şeful statului român atunci înseamnă că stăm destul de prost şi nu mai putem  avea vreo pretenţie faţă de cel pe care l-am ales în noiembrie 2004. La fel de interesantă mi s-a părut şi afirmaţia  ”Legislaţia franceză funcţiona corect. Adică nu trebuia să dovedesc eu că nu s-a produs poluarea de la mine, ci autorităţile franceze trebuiau să dovedească că s-a produs poluarea de la mine”. Spre deosebire de ce susţinea în 1998, acum Traian Băsescu crede invers şi anume că adversarii săi din P.N.L. trebuie să demonstreze ei că sunt nevinovaţi în faţa justiţiei şi nu aceasta vinovăţia lor.
 Din toate aceste motive cred că articolul de ieri din “Jurnalul Naţional” despre aventurile profesionale ale preşedintelui poate fi numit Articolul  zilei. http://www.jurnalul.ro/articole/115565/a-incendiat-37-de-nave

                      Ziarele de ieri, 30 ianuarie 2007, au acordat spaţiul cuvenit ştirii potrivit căreia stimabila doamnă Udrea a devenit recent şi profesoară la Universitatea Dimitrie Cantemir având funcţia de lector. Pentru că valoarea ei profesională nu poate fi pusă la îndoială, Elena Udrea îşi va prezenta cunoştinţele despre “Geopolitică şi Geostrategia Mării Negre în contextul integrării în Uniunea Europeană” tocmai studenţilor care vor să urmeze la univeristatea amintită,  masteratul în Integrare Europeană dar va susţine şi cursuri la Facultatea de Drept. Pentru a elimina orice posibilă suspiciune în legătură cu situaţia generată de faptul că nu a obţinut încă titlul de doctor, distinsa doamnă ne informează că nu va preda decât după ce va trece şi acest hop. Ceea ce este demn de remarcat în aceeaşi declaraţie a Elenei Udrea este siguranţa de care dă dovadă când vorbeşte despre obţinerea titlului de doctor în luna iunie a acestui an. În aceste condiţii ne-am fi dorit ca doamna secretar general al P.D.-L. să ne spună şi disctincţia pe care o va primi la examenul cu pricina, pentru că emoţii nu cred că va avea. Suntem conştienţi că siguranţa manifestată, se bazează doar pe cunoştinţele diverse acumulate de-a lungul timpului în diverse domenii. Competenţa domniei sale a fost evidentă şi când l-a reprezentat ca avocat, cu mult succes, pe Traian Băsescu în procesul “casa Mihăileanu”. Singura noastră preocupare este legată de ce anume vor învăţa studenţii de la Dimitrie Cantemir de la Elena Udrea. Avem însă, pentru final şi o întrebare -unde se va opri Elena Udrea?

                         Aflând de publicarea pe site-ul primăriei municipiului Iaşi a bugetului pe 2008 şi de organizarea primei şedinţe de Consiliu Local pentru azi sau mâine am crezut că reprezentanţii partidelor politice din legilslativul local vor lua în discuţie şi direcţiile principale în care vor fi cheltuiţii banii ieşenilor. M-am înşelat. Şedinţa de consiliu de mâine nu va lua în discuţie structura bugetului pe anul 2008. Ştim însă că la capitolul cheltuieli apar sume uriaşe care vor fi canalizate spre celebrele deja lucrări electorale. Dincolo de percepţia corectă pe care o are asupra lipsei unei opoziţii reale în consiliu, nesupunând foarte repede bugetul votului aleşilor locali, Gheorghe Nichita demonstrează o dată în plus un dispreţ total faţă de cetăţenii acestui oraş. Neavând pretenţia deţinerii adevărului absolut acceptăm ideea că urgenţa reclamată de noi în adoptarea bugetului este o chestiune de percepţie.  

                     De mult timp mă gândesc la cât de jos pe scara ridicolului poate coborî un om politic. Recent preşedintele României ne-a oferit o nouă mostră în această direcţie. Când spun asta mă gândesc la invocarea de către Traian Băsescu prin avocatul său, a faptului că unul din maneliştii celebri ai ţării a utilizat tot într-un cadru privat  sintagma “ţigancă împuţită” fără să fie sancţionat de C.N.C.D. Realizând că nu prea are ce să invoce în apărarea sa, preşedintele a menţionat  o situaţie ce poate fi apreciată drept discriminatorie la adresa sa în sensul că, într-un alt caz pentru o faptă asemănătoare o altă persoană nu a primit o sancţiune identică. Ceea ce pare să nu înţeleagă preşedintele este atât faptul că invocarea manelistului care ar fi comis aceeşi abatere nu îl onorează dar şi că orice cetăţean al acestei ţări are dreptul să aibă anumite pretenţii în privinţa comportamentului şi  a limbajului utilizat de cel care este ales să reprezinte România la cel mai înalt nivel, în comparaţie cu un ” artist” oarecare. Cele două observaţii nu exclud însă  faptul că Traian Băsescu are dreptate în sesizarea sa către C.N.C.D. 

               După cât de mare interes a provocat anul acesta ziua de 24 Ianuarie atât pe plan local cât şi naţional am putea crede că Iaşul a fost, este şi va fi mereu în atenţia celor care au posibilitatea să formeze un curent de opinie în ţara aceasta dar şi a celor care sunt îndrituiţi să ia decizii. Nepropunîndu-mi să mă înscriu între cei care asemeni lui Theodor Boldur Lăţescu, la 1866, plâng pe umerii ” bietei Moldove” mă simt nevoit totuşi să spun în atmosfera de entuziasm fals pe care am simţit-o şi anul acesta, faptul că Moldova în general , Iaşul în special, a avut de suferit pe plan economic mai ales, după realizarea Unirii. Numărul celor care regretau din diferite motive realizarea actului de la 24 ianuarie nu a fost niciodată foarte mic el menţinându-se multă vreme la o cotă considerabilă. Dintr-o ” pudoare” pe care nu am reuşit să o înţeleg niciodată, după 1990, în condiţiile în care destui lideri politici dar şi ai societăţii civile din Ardeal  vorbeau de un anume particularism al zonei, cei din Moldova au simţit mereu nevoia să-şi manifeste ataşamentul faţă de proiectul unui stat devenit de-a lungul timpului tot mai centralizat. Aceasta a fost şi explicaţia pentru care Partidul Moldovenilor nu a reuşit să depăşească statutul unui demers personal al unui lider politic local, nefiind nici un moment expresia coagulării unor nemulţumiri  existente, vizibile dar nearticulate politic. În tot acest timp indiferenţa ” centrului ” faţă de Moldova a devenit un lucru evident fapt ilustrat prin slaba reprezentare politică la nivel naţional dar şi inexistenţa unor proiecte care să ajute această zonă să recupereze decalajul existent. De câtva timp mă întreb dacă nu cumva atitudinea unor analişti şi comentatori din capitală şi nu numai, faţă de prezenţa a patru miniştri în guvernul Tăriceanu se datorează obişnuinţei create în timp de a vedea Moldova slab dacă nu chiar nereprezentată politic. Când spun asta mă gândesc la existenţa timp de mai mulţi ani a unui puternic grup politic constituit la Cluj cu un caracter clar traspartinic rămas la ” butoane” indiferent de schimbările de regim efectuate şi care nu a mai provocat aceeaşi  iritare precum ” grupul ” de la Iaşi. Rezultatele activităţii celor din urmă pentru Moldova vor fi judecate de electorat dar dincolo de asta interesul brusc stârnit pentru  ziua de 24 ianuarie în rândul liderilor politici naţionali sau locali  nu poate fi văzut decât în strânsă legătură cu apropierea alegerilor. Întorcându-ne puţin privirea spre plan local am văzut anul acesta  un edil şef dornic  să apară ca mare om politic preocupat de împăcarea primului minsitru cu preşedintele României dar şi de ascunderea sub covor a unor “mizerii” care apar în momentul în care hainele de sărbătoare dispar. Când spunem asta ne gândim la transformarea Pieţei Unirii nu doar într-un loc al ” dezunirii ” cum au citat unele ziare ci şi la unul în care sume uriaşe de bani din bugetul public au fost cheltuiţi pentru realizarea unor lucrări neinspirate şi  de proastă calitate care îndreptăţesc în mare parte formula folosită de un consilier local potrivit căruia Piaţa Unirii ar fi  devenit Piaţa ruşinii.

P.S. Curios să văd cum este structurat bugetul local pe anul acesta, mâine merg să văd cum dezbat aleşii noştri locali pe această temă. Dacă nu-mi prind urechile în tabelele cu venituri şi cheltuieli, voi scrie după şedinţă tocmai pe tema asta.   

                         Un vechi proverb românesc spune că în momentul în care doi se ceartă al treilea câştigă. De mai bine de o săptămână P.S.D. pare să fi ajuns  într-un moment de cumpănă în care trebuie să decidă dacă, în contextul luptelor electorale de anul acesta şi cele de anul viitor, mai dă sau nu o şansă lui Adrian Năstase. Atent la imaginea sa, la fel ca şi în momentele în care era prim-ministru, Năstase a  pornit lupta pentru recucerirea cetăţii pierdute, de foarte mult timp,  ştiind că dacă vrea să mai obţină ceva în plan politic nu trebuie să asfixieze pe nimeni cu prezenţa sa, ci doar să îşi facă simţită existenţa şi, mai ales, să aştepte greşelile lui Geoană. Puţini ar fi crezut că omul adus în P.S.D. de fostul premier va ajunge vreodată să îşi manifeste autoritatea tocmai cu acela care l-a făcut om politic. O singură acţiune îi poate reproşa Geoană lui Năstase şi anume nominalizarea, forţată aproape, pentru primăria Capitalei în 2004 şi abandonarea sa rapidă după aflarea rezultatelor. Să fi fost acesta motivul pentru acordul dat de Geoană la mazilirea lui Năstase sau chiar încercase să reformeze partidul şi credea că trebuie să înceapă cu fostul său şef? Dincolo de greşeli strategice cum ar fi încercarea unor dialoguri cu Traian Băsescu alternate cu declanşarea procesului de suspendare a acestuia, sau apropierea respectiv, distanţarea de guvernul liberal, Geoană nu avea cum să rămână cu o autoritate neştirbită având în poll-position lideri precum Ion Iliescu sau Adrian Năstase, fiecare având o poliţă de plătit. Chiar dacă ultimul declară acum că nu-l interesează decât funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional, ocuparea acestei poziţii va fi de fapt prima victorie asupra lui Geoană, dintr-un şir mai mare. Încercând să fiu obiectiv nu pot să nu remarc stilul lui Adrian Năstase de a face politică numai că, din păcate, din acelaşi stil a făcut parte şi presiunea exercitată de el şi apropiaţii săi până în 2004 asupra presei, ca să cităm doar un singur exemplu din “stilul ” Năstase. Nu cred că “marca” Năstase de a face politică a fost uitată aşa repede de societatea românească şi din acest motiv nu pot spune dacă, avându-l în poziţie de prim trăgător pe Geoană sau pe Năstase, P.S.D.-ul va avea de câştigat sau de pierdut. Sigur este doar faptul că nici unul din ei nu poate, oricât s-ar strădui, să treacă partidul peste scorul de 25% obţinut la alegerile europarlamentare, iar o neacceptare a acestei realităţi poate să aibă urmări serioase pe plan intern. Dacă datorită acestei lupte interne, câştigător va fi Traian Băsescu, nu putem şti încă cine va avea de profitat, în interiorul P.S.D, de pe urma deteriorării imaginii celor doi foşti parteneri politici.  

P.S.1 Exact când priveam cu interes lupta celor doi, ambii ne-au oferit câte o mostră asupra viziunii lor politice. În timp ce Mircea Geoană a apelat la “amazoane” pentru a-şi mobiliza doamnele şi domnişoarele din P.S.D., Adrian Năstase a reuşit prin invocarea posturii de slugi, în care ne-am afla faţă de U.E., să ne gândim la faptul că perioada de “recuperare” care i-a fost impusă de actualul preşedinte mai trebuie să continue pentru a deveni cu adevărat un lider european. 

PS. 2 Mâine vom scriem despre “ce a rămas după 24 Ianuarie?“

                  Devenit un fapt obişnuit, acţiunile nostalgicilor români după Nicolae Ceuşescu, desfăşurate pe 26 ianuarie  nu au mai surprins pe nimeni. Văzând entuziasmul participanţilor de anul acesta mi-am adus aminte de prima zi de 26 ianuarie fără ca Nicolae Ceuşescu să mai fie în viaţă. Nu ştiu câte manipulări au realizat foştii tovarăşi în decembrie 1989, dar cred că panica existentă în apropierea zilei amintite a fost una din creaţiile lor. După o revoluţie cu mii de morţi şi răniţi ai cărei autori nu-i ştiam ( din păcate nici azi) ideea că pe 26 ianuarie “băieţii ” din vechiul sistem se vor răzbuna a prins foarte bine iar ziua H era aşteptată cu îngrijorare.  Într-un asemenea context indivizi cu imaginaţie bolnavă scriseră pe tablele din câteva clase mesaje de ameninţare din partea unor închipuiţi fideli care urmau să se răzbune pentru moartea tovarăşului. Aceloraşi indivizi li se datora şi confecţionarea unor  manifeste cu mesaj asemănător. Puţini au fost dintre noi cei care au dat crezare unor asemenea ” ameninţări”, ziua sfârşindu-se fără ca,  ceva  din cele prevestite să se întâmple.  Am zis atunci împreună cu mai mulţi colegi că la finalul a 25 de ani de dictatură, numărul nostalgicilor după Ceauşescu  capabili să comită gesturi extreme va fi întotdeauna foarte mic. La sfârşitul anului 1990 mormântul dictatorului şi a soţiei sale erau înconjurate de flori şi simpatizanţi. Când am aflat iniţial această informaţie am crezut că era o nouă manipulare a scumpei noastre televiziuni naţionale. Anii următori au dovedit că nu era aşa ba dimpotrivă, numărul celor care îşi exprimau public regretul pentru căderea regimului comunist crescând  de la un an la altul. Privind retrospectiv apare întrebarea firească ce s-a schimbat în România după 18 ani de la moartea preşedintelui comunist. Nu ne vom hazarda acum într-o analiză de acest tip. Vom spune doar că în ciuda numeroaselor schimbări pozitive ce au avut loc în toţi aceşti ani ele sunt totuşi puţine comparativ cu aşteptările din decembrie 1989.