Cred că proverbul “cine sapă groapa altuia, pică singur în ea” se potriveÅŸte de minune preÅŸedintelui României în cazul mult discutatei deja mape profesionale. Când a invocat ca argument pentru invalidarea Noricăi Nicolai la justiÅ£ie, anumite chestiuni din trecutul ei profesional domnia sa a dat dovadă de mare imprudenţă pentru că ÅŸi dânsul are  de explicat câteva lucruri  din trecutul său de comandant de navă. Faptul că el a fost ales ÅŸi nu trebuie în consecinţă să explice nimic din activitatea sa nu este un argument serios pentru că, nu ÅŸtim cum ar fi reacÅ£ionat  alegătorii dacă ar fi cunoscut mai multe amănunte “picante” din c.v.-ul său. Am aÅŸteptat ieri să văd cum reacÅ£ionează restul presei româneÅŸti faţă de dezvăluirile celor de la “Jurnalul NaÅ£ional” ÅŸi am constatat o tăcere suspectă pe care nu o comentez acum. Cred însă că este de datoria preÅŸedintelui  să explice afirmaÅ£ia făcută în interviul republicat ieri potrivit căreia  “Am schimbat ceva în instalaÅ£ie înainte să permitem accesul autorităţilor franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstrarea vinei noastre”. Dacă falsificarea unor probe a ajuns să fie un motiv de mândrie pentru ÅŸeful statului român atunci înseamnă că stăm destul de prost şi nu mai putem  avea vreo pretenÅ£ie faţă de cel pe care l-am ales în noiembrie 2004. La fel de interesantă mi s-a părut ÅŸi afirmaÅ£ia  ”LegislaÅ£ia franceză funcÅ£iona corect. Adică nu trebuia să dovedesc eu că nu s-a produs poluarea de la mine, ci autorităţile franceze trebuiau să dovedească că s-a produs poluarea de la mine”. Spre deosebire de ce susÅ£inea în 1998, acum Traian Băsescu crede invers ÅŸi anume că adversarii săi din P.N.L. trebuie să demonstreze ei că sunt nevinovaÅ£i în faÅ£a justiÅ£iei ÅŸi nu aceasta vinovăţia lor.
 Din toate aceste motive cred că articolul de ieri din “Jurnalul NaÅ£ional” despre aventurile profesionale ale preÅŸedintelui poate fi numit Articolul  zilei. http://www.jurnalul.ro/articole/115565/a-incendiat-37-de-nave

                      Ziarele de ieri, 30 ianuarie 2007, au acordat spaÅ£iul cuvenit ÅŸtirii potrivit căreia stimabila doamnă Udrea a devenit recent ÅŸi profesoară la Universitatea Dimitrie Cantemir având funcÅ£ia de lector. Pentru că valoarea ei profesională nu poate fi pusă la îndoială, Elena Udrea îşi va prezenta cunoÅŸtinÅ£ele despre “Geopolitică ÅŸi Geostrategia Mării Negre în contextul integrării în Uniunea Europeană” tocmai studenÅ£ilor care vor să urmeze la univeristatea amintită,  masteratul în Integrare Europeană dar va susÅ£ine ÅŸi cursuri la Facultatea de Drept. Pentru a elimina orice posibilă suspiciune în legătură cu situaÅ£ia generată de faptul că nu a obÅ£inut încă titlul de doctor, distinsa doamnă ne informează că nu va preda decât după ce va trece ÅŸi acest hop. Ceea ce este demn de remarcat în aceeaÅŸi declaraÅ£ie a Elenei Udrea este siguranÅ£a de care dă dovadă când vorbeÅŸte despre obÅ£inerea titlului de doctor în luna iunie a acestui an. ÃŽn aceste condiÅ£ii ne-am fi dorit ca doamna secretar general al P.D.-L. să ne spună ÅŸi disctincÅ£ia pe care o va primi la examenul cu pricina, pentru că emoÅ£ii nu cred că va avea. Suntem conÅŸtienÅ£i că siguranÅ£a manifestată, se bazează doar pe cunoÅŸtinÅ£ele diverse acumulate de-a lungul timpului în diverse domenii. CompetenÅ£a domniei sale a fost evidentă ÅŸi când l-a reprezentat ca avocat, cu mult succes, pe Traian Băsescu în procesul “casa Mihăileanu”. Singura noastră preocupare este legată de ce anume vor învăţa studenÅ£ii de la Dimitrie Cantemir de la Elena Udrea. Avem însă, pentru final ÅŸi o întrebare -unde se va opri Elena Udrea?

                         Aflând de publicarea pe site-ul primăriei municipiului Iaşi a bugetului pe 2008 şi de organizarea primei şedinţe de Consiliu Local pentru azi sau mâine am crezut că reprezentanţii partidelor politice din legilslativul local vor lua în discuţie şi direcţiile principale în care vor fi cheltuiţii banii ieşenilor. M-am înşelat. Şedinţa de consiliu de mâine nu va lua în discuţie structura bugetului pe anul 2008. Ştim însă că la capitolul cheltuieli apar sume uriaşe care vor fi canalizate spre celebrele deja lucrări electorale. Dincolo de percepţia corectă pe care o are asupra lipsei unei opoziţii reale în consiliu, nesupunând foarte repede bugetul votului aleşilor locali, Gheorghe Nichita demonstrează o dată în plus un dispreţ total faţă de cetăţenii acestui oraş. Neavând pretenţia deţinerii adevărului absolut acceptăm ideea că urgenţa reclamată de noi în adoptarea bugetului este o chestiune de percepţie.  

                     De mult timp mă gândesc la cât de jos pe scara ridicolului poate coborî un om politic. Recent preÅŸedintele României ne-a oferit o nouă mostră în această direcÅ£ie. Când spun asta mă gândesc la invocarea de către Traian Băsescu prin avocatul său, a faptului că unul din maneliÅŸtii celebri ai ţării a utilizat tot într-un cadru privat  sintagma “Å£igancă împuÅ£ită” fără să fie sancÅ£ionat de C.N.C.D. Realizând că nu prea are ce să invoce în apărarea sa, preÅŸedintele a menÅ£ionat  o situaÅ£ie ce poate fi apreciată drept discriminatorie la adresa sa în sensul că, într-un alt caz pentru o faptă asemănătoare o altă persoană nu a primit o sancÅ£iune identică. Ceea ce pare să nu înÅ£eleagă preÅŸedintele este atât faptul că invocarea manelistului care ar fi comis aceeÅŸi abatere nu îl onorează dar ÅŸi că orice cetăţean al acestei ţări are dreptul să aibă anumite pretenÅ£ii în privinÅ£a comportamentului ÅŸi  a limbajului utilizat de cel care este ales să reprezinte România la cel mai înalt nivel, în comparaÅ£ie cu un ” artist” oarecare. Cele două observaÅ£ii nu exclud însă  faptul că Traian Băsescu are dreptate în sesizarea sa către C.N.C.D. 

               După cât de mare interes a provocat anul acesta ziua de 24 Ianuarie atât pe plan local cât ÅŸi naÅ£ional am putea crede că IaÅŸul a fost, este ÅŸi va fi mereu în atenÅ£ia celor care au posibilitatea să formeze un curent de opinie în Å£ara aceasta dar ÅŸi a celor care sunt îndrituiÅ£i să ia decizii. Nepropunîndu-mi să mă înscriu între cei care asemeni lui Theodor Boldur Lăţescu, la 1866, plâng pe umerii ” bietei Moldove” mă simt nevoit totuÅŸi să spun în atmosfera de entuziasm fals pe care am simÅ£it-o ÅŸi anul acesta, faptul că Moldova în general , IaÅŸul în special, a avut de suferit pe plan economic mai ales, după realizarea Unirii. Numărul celor care regretau din diferite motive realizarea actului de la 24 ianuarie nu a fost niciodată foarte mic el menÅ£inându-se multă vreme la o cotă considerabilă. Dintr-o ” pudoare” pe care nu am reuÅŸit să o înÅ£eleg niciodată, după 1990, în condiÅ£iile în care destui lideri politici dar ÅŸi ai societăţii civile din Ardeal  vorbeau de un anume particularism al zonei, cei din Moldova au simÅ£it mereu nevoia să-ÅŸi manifeste ataÅŸamentul faţă de proiectul unui stat devenit de-a lungul timpului tot mai centralizat. Aceasta a fost ÅŸi explicaÅ£ia pentru care Partidul Moldovenilor nu a reuÅŸit să depăşească statutul unui demers personal al unui lider politic local, nefiind nici un moment expresia coagulării unor nemulÅ£umiri  existente, vizibile dar nearticulate politic. ÃŽn tot acest timp indiferenÅ£a ” centrului ” faţă de Moldova a devenit un lucru evident fapt ilustrat prin slaba reprezentare politică la nivel naÅ£ional dar ÅŸi inexistenÅ£a unor proiecte care să ajute această zonă să recupereze decalajul existent. De câtva timp mă întreb dacă nu cumva atitudinea unor analiÅŸti ÅŸi comentatori din capitală şi nu numai, faţă de prezenÅ£a a patru miniÅŸtri în guvernul Tăriceanu se datorează obiÅŸnuinÅ£ei create în timp de a vedea Moldova slab dacă nu chiar nereprezentată politic. Când spun asta mă gândesc la existenÅ£a timp de mai mulÅ£i ani a unui puternic grup politic constituit la Cluj cu un caracter clar traspartinic rămas la ” butoane” indiferent de schimbările de regim efectuate şi care nu a mai provocat aceeaÅŸi  iritare precum ” grupul ” de la IaÅŸi. Rezultatele activităţii celor din urmă pentru Moldova vor fi judecate de electorat dar dincolo de asta interesul brusc stârnit pentru  ziua de 24 ianuarie în rândul liderilor politici naÅ£ionali sau locali  nu poate fi văzut decât în strânsă legătură cu apropierea alegerilor. Întorcându-ne puÅ£in privirea spre plan local am văzut anul acesta  un edil ÅŸef dornic  să apară ca mare om politic preocupat de împăcarea primului minsitru cu preÅŸedintele României dar ÅŸi de ascunderea sub covor a unor “mizerii” care apar în momentul în care hainele de sărbătoare dispar. Când spunem asta ne gândim la transformarea PieÅ£ei Unirii nu doar într-un loc al ” dezunirii ” cum au citat unele ziare ci ÅŸi la unul în care sume uriaÅŸe de bani din bugetul public au fost cheltuiÅ£i pentru realizarea unor lucrări neinspirate ÅŸi  de proastă calitate care îndreptăţesc în mare parte formula folosită de un consilier local potrivit căruia PiaÅ£a Unirii ar fi  devenit PiaÅ£a ruÅŸinii.

P.S. Curios să văd cum este structurat bugetul local pe anul acesta, mâine merg să văd cum dezbat aleşii noştri locali pe această temă. Dacă nu-mi prind urechile în tabelele cu venituri şi cheltuieli, voi scrie după şedinţă tocmai pe tema asta.   

    

                         Un vechi proverb românesc spune că în momentul în care doi se ceartă al treilea câştigă. De mai bine de o săptămână P.S.D. pare să fi ajuns  într-un moment de cumpănă în care trebuie să decidă dacă, în contextul luptelor electorale de anul acesta ÅŸi cele de anul viitor, mai dă sau nu o ÅŸansă lui Adrian Năstase. Atent la imaginea sa, la fel ca ÅŸi în momentele în care era prim-ministru, Năstase a  pornit lupta pentru recucerirea cetăţii pierdute, de foarte mult timp,  ştiind că dacă vrea să mai obÅ£ină ceva în plan politic nu trebuie să asfixieze pe nimeni cu prezenÅ£a sa, ci doar să îşi facă simÅ£ită existenÅ£a ÅŸi, mai ales, să aÅŸtepte greÅŸelile lui Geoană. PuÅ£ini ar fi crezut că omul adus în P.S.D. de fostul premier va ajunge vreodată să îşi manifeste autoritatea tocmai cu acela care l-a făcut om politic. O singură acÅ£iune îi poate reproÅŸa Geoană lui Năstase ÅŸi anume nominalizarea, forÅ£ată aproape, pentru primăria Capitalei în 2004 ÅŸi abandonarea sa rapidă după aflarea rezultatelor. Să fi fost acesta motivul pentru acordul dat de Geoană la mazilirea lui Năstase sau chiar încercase să reformeze partidul ÅŸi credea că trebuie să înceapă cu fostul său ÅŸef? Dincolo de greÅŸeli strategice cum ar fi încercarea unor dialoguri cu Traian Băsescu alternate cu declanÅŸarea procesului de suspendare a acestuia, sau apropierea respectiv, distanÅ£area de guvernul liberal, Geoană nu avea cum să rămână cu o autoritate neÅŸtirbită având în poll-position lideri precum Ion Iliescu sau Adrian Năstase, fiecare având o poliţă de plătit. Chiar dacă ultimul declară acum că nu-l interesează decât funcÅ£ia de preÅŸedinte al Consiliului NaÅ£ional, ocuparea acestei poziÅ£ii va fi de fapt prima victorie asupra lui Geoană, dintr-un ÅŸir mai mare. Încercând să fiu obiectiv nu pot să nu remarc stilul lui Adrian Năstase de a face politică numai că, din păcate, din acelaÅŸi stil a făcut parte ÅŸi presiunea exercitată de el ÅŸi apropiaÅ£ii săi până în 2004 asupra presei, ca să cităm doar un singur exemplu din “stilul ” Năstase. Nu cred că “marca” Năstase de a face politică a fost uitată aÅŸa repede de societatea românească ÅŸi din acest motiv nu pot spune dacă, avându-l în poziÅ£ie de prim trăgător pe Geoană sau pe Năstase, P.S.D.-ul va avea de câştigat sau de pierdut. Sigur este doar faptul că nici unul din ei nu poate, oricât s-ar strădui, să treacă partidul peste scorul de 25% obÅ£inut la alegerile europarlamentare, iar o neacceptare a acestei realităţi poate să aibă urmări serioase pe plan intern. Dacă datorită acestei lupte interne, câştigător va fi Traian Băsescu, nu putem ÅŸti încă cine va avea de profitat, în interiorul P.S.D, de pe urma deteriorării imaginii celor doi foÅŸti parteneri politici.  

P.S.1 Exact când priveam cu interes lupta celor doi, ambii ne-au oferit câte o mostră asupra viziunii lor politice. ÃŽn timp ce Mircea Geoană a apelat la “amazoane” pentru a-ÅŸi mobiliza doamnele ÅŸi domniÅŸoarele din P.S.D., Adrian Năstase a reuÅŸit prin invocarea posturii de slugi, în care ne-am afla faţă de U.E., să ne gândim la faptul că perioada de “recuperare” care i-a fost impusă de actualul preÅŸedinte mai trebuie să continue pentru a deveni cu adevărat un lider european. 

PS. 2 Mâine vom scriem despre “ce a rămas după 24 Ianuarie?“

            

                  Devenit un fapt obiÅŸnuit, acÅ£iunile nostalgicilor români după Nicolae CeuÅŸescu, desfăşurate pe 26 ianuarie  nu au mai surprins pe nimeni. Văzând entuziasmul participanÅ£ilor de anul acesta mi-am adus aminte de prima zi de 26 ianuarie fără ca Nicolae CeuÅŸescu să mai fie în viaţă. Nu ÅŸtiu câte manipulări au realizat foÅŸtii tovarăşi în decembrie 1989, dar cred că panica existentă în apropierea zilei amintite a fost una din creaÅ£iile lor. După o revoluÅ£ie cu mii de morÅ£i ÅŸi răniÅ£i ai cărei autori nu-i ştiam ( din păcate nici azi) ideea că pe 26 ianuarie “băieÅ£ii ” din vechiul sistem se vor răzbuna a prins foarte bine iar ziua H era aÅŸteptată cu îngrijorare.  ÃŽntr-un asemenea context indivizi cu imaginaÅ£ie bolnavă scriseră pe tablele din câteva clase mesaje de ameninÅ£are din partea unor închipuiÅ£i fideli care urmau să se răzbune pentru moartea tovarăşului. AceloraÅŸi indivizi li se datora ÅŸi confecÅ£ionarea unor  manifeste cu mesaj asemănător. PuÅ£ini au fost dintre noi cei care au dat crezare unor asemenea ” ameninţări”, ziua sfârÅŸindu-se fără ca,  ceva  din cele prevestite să se întâmple.  Am zis atunci împreună cu mai mulÅ£i colegi că la finalul a 25 de ani de dictatură, numărul nostalgicilor după CeauÅŸescu  capabili să comită gesturi extreme va fi întotdeauna foarte mic. La sfârÅŸitul anului 1990 mormântul dictatorului ÅŸi a soÅ£iei sale erau înconjurate de flori ÅŸi simpatizanÅ£i. Când am aflat iniÅ£ial această informaÅ£ie am crezut că era o nouă manipulare a scumpei noastre televiziuni naÅ£ionale. Anii următori au dovedit că nu era aÅŸa ba dimpotrivă, numărul celor care îşi exprimau public regretul pentru căderea regimului comunist crescând  de la un an la altul. Privind retrospectiv apare întrebarea firească ce s-a schimbat în România după 18 ani de la moartea preÅŸedintelui comunist. Nu ne vom hazarda acum într-o analiză de acest tip. Vom spune doar că în ciuda numeroaselor schimbări pozitive ce au avut loc în toÅ£i aceÅŸti ani ele sunt totuÅŸi puÅ£ine comparativ cu aÅŸteptările din decembrie 1989.

  

    

                   Ziua de 24 ianuarie a înfirbântat anul acesta spiritele ÅŸi minÅ£ile mai multor analiÅŸti ÅŸi lideri politici fie ei de la nivel naÅ£ional sau local. Motivul invocat a fost cel de politizare a manifestărilor. Dacă facem un mic efort de memorie vom realiza că ÅŸi în anii trecuÅ£i s-au întâmplat exact aceleaÅŸi lucruri numai că acum, întreaga noastră logică este deformată de apropierea confruntărilor electorale din acest an. Cred asemenea câtorva colegi din blogosferă că orice s-ar fi întâmplat ar fi fost interpretat din perspectiva simpatiei sau antipatiei faţă de un actor politic sau altul. Am remarcat cum exact aceleeaÅŸi evenimente pot fi interpretate diferit dar ÅŸi cum unii mai cred că oamenii fie ei chiar ÅŸi membrii ai unui partid sau altul pot fi manipulaÅ£i la fel ca în anii 90.   Pentru că în privinÅ£a afirmaÅ£iei potrivit căreia ar fi existat o instrumentare a membrilor noÅŸtri pentru a-l huidui pe Traian Băsescu, nu vreau să fac vreun comentariu, ea fiind complet falsă, doresc însă  să mă refer foarte pe scurt la cealaltă acuzaÅ£ie adusă P.N.L. ÅŸi anume “confiscarea istoriei de către liberali”. ÃŽn anii 90, liberalii erau acuzaÅ£i de către Ion Iliescu că doresc introducerea în România a unui liberalism sălbatic. Dintr-o nepricepere de comunicare majoră, liberalii au lăsat atunci ca această acuzaÅ£ie să plutească multă vreme deasupra lor. ÃŽn mod real însă, liberalismul sălbatic incriminat de Ion Iliescu, a avut forma liberalismului clasic de la începutul secolului XIX care nu a presupus niciodată o absenţă totală a statului din economie ÅŸi care a rămas chiar ÅŸi la nivelul societăţii occidentale mai mult un model teoretic decât unul practic. Societatea românească a cunoscut datorită specificului ei, o adaptare a liberalismului european amintit. In aceste condiÅ£ii legătura dintre ” liberalismul  sălbatic” ÅŸi liberalii români este complet falsă. Pentru mine ca membru al P.N.L. dar ÅŸi ca cercetător al liberalismului românesc, faptul că P.N.L nu a reuÅŸit mult timp după 90 să răpundă atacurilor pe această direcÅ£ie  a fost o permanentă nemulÅ£umire. De câţiva ani buni, datorită în mod deosebit  FundaÅ£iei Naumann, din nou nemÅ£ii ne salvează, PNL a început să-ÅŸi asume trecutul istoric ÅŸi realizează acÅ£iuni de valorificare a acestuia, la nivel politic, prin discursuri, intervenÅ£ii la cel mai înalt nivel, ÅŸcoli de vară etc. Acesta este contextul în care a avut loc acÅ£iunea de la 24 ianuarie anul acesta când, s-a vorbit despre confiscarea unor simboluri de către liberali sau anumite exagerări din partea acestora. Cine neagă rolul covârÅŸitor al liderilor liberali în realizarea Unirii înseamnă că nu ÅŸtie nimic despre activitatea depusă de I.C. Brătianu ÅŸi fratele său Dimitrie, a lui C.A.Rosetti, N.Golescu, N. Bălcescu sau Mihail Kogălniceanu în scopul de a convinge diplomaÅ£ia europeană pentru aceeptarea Unirii Principatelor. Liberalismul a fost mereu un curent ideologic foarte generos cuprinzând mai multe orientări ÅŸi direcÅ£ii iar uneia dintre ele, cea moderată, i-a aparÅ£inut ÅŸi Al.I. Cuza. Nu mai insist acum asupra caracterului liberal al reformelor aplicate de Cuza pentru că despre asta am avut recent o intervenÅ£ie la radio IaÅŸi pe care am ÅŸi postat-o zilele trecute. Dacă liberalii s-au implicat ulterior în îndepărtarea ” domnului Unirii” asta s-a întâmplat pentru că aducerea unui prinÅ£ străin a fost unul din obiectivele stabilite în 1857 în timpul Adunărilor ad-hoc asupra căruia îşi dăduse acordul şi Cuza încă din 1859, iar unirea sub conducerea  acestuia fusese văzută încă de la începutul domniei ca o etapă  de tranziÅ£ie spre monarhia constituÅ£ională,  proiect politic vehiculat încă de la începutul secolului XIX.

                  Ceea ce sper eu să înÅ£eleagă cât mai multă lume este că noi liberalii de azi nu avem nici o vină dacă strămoÅŸii noÅŸtri au contribuit la Unirea Principatelor, aducerea prinÅ£ului străin, proclamarea independenÅ£ei, proclamarea Regatului, la procesul de recunoaÅŸtere externă a României ca stat important în această parte a Europei sau la războiul din 1916 ce a permis apoi Unirea din 1918.  În condiÅ£iile în care nu vorbim toată ziua despre aceste momente credem că, avem dreptul ca măcar cu astfel de ocazii să invocăm trecutul celui mai important partid al României moderne, P.N.L. Nu credem că neputinÅ£a sau neÅŸansa unora ne poate fi imputată. Având speranÅ£a că P.N.L. va mai organiza astfel de acÅ£iuni închei prin a adresa “prietenilor ” noÅŸtri îndemnul ” Calm domnilor, calm!”